ICCJ. Decizia nr. 4991/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 septembrie 2002, la Tribunalul Gorj, reclamanta SC C. SA Gorj a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând a se constata nulitatea parțială a anexei certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.07 nr. 2709 din 4 februarie 2002.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că evaluarea terenurilor a fost greșit întocmită de către Direcția Fond Funciar, cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului din cadrul ministerului, formula de calcul folosită pentru determinarea prețului fiind greșită, ca și reevaluarea suprafeței, neținându-se cont de factorii prevăzuți de H.G. nr. 500/1994.
Prin sentința nr. 309 din 3 octombrie 2002, Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Craiova, în raport cu prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., cu referire la art. 6 din Legea nr. 29/1990.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1109 din 5 decembrie 2003, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că modul de stabilire a valorii unui bun aflat în patrimoniul unei societăți comerciale reprezintă un act de gestiune, și nu administrativ.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis de înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 8015 din 3 noiembrie 2004, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, cu motivarea că anexa certificatului de atestare nu poate fi considerată un act de gestiune, actul emis la 4 februarie 2002 constituind în ansamblul său, un act administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ, conform Legii nr. 29/1990.
în fond după casare, prin sentința nr. 101 din 11 martie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că documentația întocmită de Comisia de evaluare a terenurilor desemnată prin Ordinul nr. 131002/1999, emis de pârât, nu a fost contestată la data eliberării actului, existând concordanță între valoarea suprafețelor menționate în anexa certificatului de atestare și cea stabilită în documentație.
Instanța a menționat că nu sunt relevante constatările expertizei efectuate în cauză, care realizează o nouă evaluare a terenurilor, actul administrativ contestat fiind emis în conformitate cu actele pregătitoare și operațiunile tehnico-materiale întocmite în vederea eliberării certificatului de atestare.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta SC C. SA Târgu Jiu, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 și art. 3041C. proc. civ.
Astfel, reclamanta a invocat nelegalitatea anexei, prin calcularea valorii terenurilor pe baza unor punctaje neconcordante cu realitatea, societatea solicitând modificarea anexei, cu valorile stabilite prin expertiza tehnică efectuată în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanța de fond a reținut în mod justificat că actul administrativ contestat (astfel cum a fost calificat de instanța de casare) - anexa la certificatul de atestare care cuprinde suprafețele de teren aferente sediului comercial și bazelor de recepție și valoarea lor, a fost emis cu respectarea prevederilor H.G. nr. 834/1991 și H.G. nr. 500/1994, precum și a criteriilor de evaluare elaborate de Ministerul Finanțelor Publice și de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului.
Documentația necesară eliberării certificatului de atestare a fost pregătită și depusă de reclamantă, cu avizele Oficiului de Cadastru Geodezie și Cartografie Gorj și ale celorlalte instituții abilitate, conform H.G. nr. 834/1991 și a criteriilor privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale, din comisia de evaluare făcând parte și reprezentanții societății care au fost de acord cu datele cuprinse în fișele de evaluare și au semnat actele întocmite.
Valoarea terenului a fost calculată de comisia de evaluare, în conformitate cu H.G. nr. 834/1991, iar reevaluarea terenului era prevăzută obligatoriu de H.G. nr. 500/1994, nefiind condiționată de situația concretă a societății, privind gradul de utilizare a capacității de producție, lipsa de materii prime sau de comenzi de desfacere, etc.
în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4995/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4984/2005. Contencios → |
|---|
