ICCJ. Decizia nr. 5004/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 9 august 2004, reclamanta SC F.S. SRL Radovan a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, A.D.S. și C.N. A.F.P.:
- anularea Ordinului nr. 391 din 27 mai 2004, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale;
- suspendarea ordinului mai sus menționat;
- constatarea refuzului nejustificat al pârâtei A.D.S., de a-i încheia contractul de concesiune privind suprafața de 260,33 ha teren agricol, sub luciu de apă, aferent amenajări piscicole Fântânele.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Ordinul nr. 391/2004, prin care s-a dispus transferul suprafeței de teren menționată mai sus, în administrarea C.N. A.F.P, a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (3) din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura. A mai menționat reclamanta că, pe cale de consecință și Protocolul nr. 4525 din 8 iunie 2004 privind transferul amenajării piscicole Fântânele, încheiat între A.D.S. și C.N. A.F.P., este lovit de nulitate.
A mai arătat reclamanta, că prin emiterea Ordinului nr. 391/2004, cu consecințele ce au decurs de aici, i-a fost vătămat, în condițiile Legii nr. 29/1990, dreptul ei de încheiere a contractului de concesiune cu pârâta A.D.S., ca urmare a câștigării licitației din data de 19 aprilie 2004, privind amenajarea piscicolă în discuție.
A mai precizat reclamanta, că ulterior adjudecării licitației, a fost încunoștiințată de pârâta A.D.S., de imposibilitatea încheierii contractului, întrucât, în baza Ordinului nr. 391/2004, al Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, terenul ce făcuse obiectul licitației, urma să treacă din administrarea A.D.S., în cea a C.N. A.F.P.
Mai mult decât atât, noul administrator, C.N. A.F.P., a refuzat încheierea contractului de concesiune cu reclamanta, preferând în acest sens societatea T.C. SRL, cea care pierduse licitația la concurență cu reclamanta.
Prin sentința civilă nr. 740 din 19 noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de SC F.S. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Ordinul nr. 391/2004, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin care suprafața de 260,33 ha teren agricol, sub luciu de apă, aferentă amenajării piscicole Fântânele, a trecut din administrarea A.D.S., în cea a C.N. .A.F.P., este legal, fiind dat cu respectarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 192/2001, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2002.
Instanța a mai reținu, de asemenea, că reclamanta nu a făcut dovada că, urmare a schimbării titularului dreptului de administrare, dispusă prin ordinul menționat, i-au fost vătămate drepturile în condițiile Legii nr. 29/1990.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii sale.
în primul motiv de recurs, recurenta a susținut că în mod greșit, instanța de fond a reținut legalitatea Ordinului nr. 391/2004, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, o atare concluzie, bazându-se pe interpretarea greșită a Legii nr. 192/2001, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2002.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond a ajuns la această concluzie și ca urmare a unei interpretări greșite a probelor administrate în cauză, respectiv a facturilor depuse în dosar, din care rezultă achiziționarea de către ea, a mai multor cantități de puiet. Aceste înscrisuri, se precizează în motivele de recurs, reprezintă dovada tocmai a faptului că amenajarea piscicolă Fântânele nu este destinată producției de puiet, remonți și reproducători.
în cel de al doilea motiv de recurs a susținut că prin emiterea ordinului a cărei anulare o solicită, a fost vătămată în drepturile sale de câștigătoare a licitației privind concesionarea bazinului piscicol respectiv, întrucât, în urma schimbării titularului dreptului de administrare, încheierea contractului de concesionare i-a fost refuzată de către ambele pârâte, fiind, astfel, îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
în mod greșit instanța de fond a reținut că Ordinul nr. 391/2004 respectă prevederile art. 9 alin. (2) și (3) din Legea nr. 192/2001, în baza cărora a fost emis.
Astfel art. 9 alin. (2) prevede că în administrarea C.N. A.F.P. intră "amenajările piscicole, proprietate publică sau privată a statului, care au ca destinație producerea de puiet, remonți și reproducători, necesari pentru repopularea regiunilor piscicole naturale". La rândul său, alin. (3) precizează că "amenajările piscicole menționate la alin (2), nominalizate prin ordin al ministerului agriculturii, vor fi preluate cu titlu gratuit de la A.D.S.".
Faptul că amenajarea piscicolă Fântânele nu se încadrează în categoria nominalizată în art. 9 alin. (2), rezultă din probele administrate în cauză. Astfel, la dosar se află adresa fostului Minister al Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, în care se precizează că acumularea Fântânele "realizează următoarele folosințe: apărarea împotriva inundațiilor, alimentarea cu apă pentru irigații și asigurarea în aval a unui debit de servitute pe rîul Desnătui".
La rândul său, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Dolj precizează în adresă, pe lângă folosințele menționate în adresa Ministerului, și activitatea secundară de "creșterea peștelui de consum".
Coroborând conținutul acestor adrese, cu mențiunile înscrise în facturi, din care rezultă achiziționarea de către recurenta-reclamantă, a mai multor cantități de puiet, rezultă în mod evident că amenajarea piscicolă Fântânele nu are ca destinație producerea de puiet remonți și reproducători destinați altor bazine și pe cale de consecință, nu se încadrează în prevederile art. 9 alin. (2), pentru a putea face obiectul transferului din administrarea A.D.S., în administrarea C.N. A.F.P.
Rezultă de aici că Ordinul nr. 391/2004, al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, este nul, fiind emis cu încălcarea dispozițiilor menționate mai sus din Legea nr. 192/2001, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2002.
Urmează a se reține, de asemenea, și vătămarea drepturilor recurentei, în condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Astfel, deși câștigătoare a licitației organizată de A.D.S., la acea dată titular al dreptului de administrare, recurentei i s-a refuzat încheierea contractului de concesionare a lacului Fântânele, atât de către A.D.S., cu motivarea că nu mai este titularul dreptului de administrare, cât și de către C.N. A.F.P., noul administrator, cu motivarea că "nu concesionează terenul de sub luciul de apă aferent amenajărilor piscicole, conform prevederilor Legii nr. 192/2001".
Mai mult decât atât, din adresa de la dosar recurs rezultă că a preferat la încheierea contractului, societatea care pierduse licitația la concurență cu recurenta.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., instanța a admis recursul declarat în cauză, a modificat sentința atacată și, admițând în parte acțiunea formulată de reclamanta SC F.S. SRL, a anulat Ordinul nr. 391/2004 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea A.D.S., la încheierea contractului de concesiune, acesta a fost disjuns și trimis, spre competentă soluționare, instanței comerciale, respectiv Tribunalul Dolj, secția comercială.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5011/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5007/2005. Contencios → |
|---|
