ICCJ. Decizia nr. 5026/2005. Contencios
Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1001/2005, reclamanta V.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 13962/686 din 23 noiembrie 2004, ca nelegală și constatarea că reclamanta se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, ca fiind născută în timpul refugiului părinților, din Ardealul de Nord.
Prin sentința civilă nr. 944 din 19 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta V.R., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București.
A anulat hotărârea nr. 13962/686 din 23 noiembrie 2004 și a obligat pârâta să elibereze în favoarea reclamantei, o nouă hotărâre în care să se constate că perioada 3 octombrie 1942 - 6 martie 1945 se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta are calitatea de copil născut în timpul refugiului părinților, din motive etnice și dobândește aceeași calitate, cu cea a autorilor săi, suferind aceleași suferințe sociale și psihice.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat că reclamanta s-a născut la doi ani după refugiul părinților săi, din Ardealul de Nord și nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și de educație.
Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.
Soluția, ca și motivarea adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles, atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
în cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins ca atare, menținându-se sentința criticată.
← ICCJ. Decizia nr. 5022/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5029/2005. Contencios → |
---|