ICCJ. Decizia nr. 5034/2005. Contencios

Prin cererea înregistrată la 27 septembrie 2005, reclamanta SC M.G. SRL București a solicitat ca, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării hotărârii nr. 3966/1 din 22 septembrie 2005, emisă de pârâta Comisia de autorizare a jocurilor de noroc din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestei hotărâri.

în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată, autoritatea pârâtă a dispus nelegal suspendarea licenței sale pentru exploatarea jocurilor de noroc, pe o perioadă de 60 de zile, considerând greșit că au fost încălcate prevederile art. 46 din H.G. nr. 251/1999. Reclamanta a susținut că în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, se impune suspendarea executării măsurii administrative nelegale, deoarece există un caz bine justificat și iminența producerii unei pagube de neînlăturat față de specificul activității de tip cazinou pe care o desfășoară.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1567 din 29 septembrie 2005, prin care a admis cererea și a suspendat executarea hotărârii nr. 396619/1 din 22 septembrie 2005 a Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cauzele temeinic justificate pe aspectul legalității aparente a actului administrativ contestat și sub aspectul prevederii unei pagube iminente pentru reclamantă.

Referitor la prima condiție, instanța de fond a avut în vedere că, deși măsura dispusă de pârâtă are caracter facultativ și complementar față de sancțiunea contravențională principală a amenzii, există o dispoziție vădită între gravitatea măsurii de suspendare a activității pe o perioadă de 60 de zile și gravitatea redusă a faptei contravenționale, pentru care s-a stabilit o amendă în sumă de 2.000.000 lei.

Instanța de fond a constatat ca fiind îndeplinită și cea de a doua condiție privind prevenirea unei pagube iminente, cu motivarea că suspendarea activității de exploatare a jocurilor de noroc de tip cazinou ar produce reclamantei, pagube materiale.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea, în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond, pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 82 din H.G. nr. 251/1999, arătând că în cauză nu erau îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de suspendare și că, măsura administrativă a fost greșit considerată ca fiind o sancțiune contravențională complementară. în dezvoltarea motivelor recurs, s-a susținut că hotărârea atacată este rezultatul unei confuzii între regimul sancționator reglementat de H.G. nr. 251/1999 și regimul juridic al contravențiilor prevăzut în O.G. nr. 2/2001, deoarece instanța de fond trebuia să analizeze actul de suspendare temporară a activității intimatei, ca măsură administrativă, distinctă de sancțiunea contravențională, pentru care nici nu avea competența materială să se pronunțe.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a respins prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Cererea de suspendare a executării actului administrativ, formulată de intimata-reclamantă în perioada recursului administrativ prealabil, înregistrat la Ministerul Finanțelor Publice, sub nr. 67640 din 27 septembrie 2005, a fost admisă prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunțarea instanței de fond, se poate dispune suspendarea în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Măsura provizorie solicitată de intimata-pârâtă s-a justificat față de îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de textul de lege sus-menționat, întrucât s-a dovedit atât existența unui caz bine justificat, cât și iminența producerii unei pagube prin executarea actului contestat, care este executoriu din oficiu.

Instanța de fond a constatat corect existența unui caz bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ, în raport cu situația de fapt concretă avută în vedere la emiterea lui.

Hotărârea nr. 396619/1 din 22 septembrie 2005, prin care Comisia de autorizare a jocurilor de noroc din cadrul Ministerului Finanțelor Publice a suspendat pe o perioadă de 60 de zile, licența intimatei-reclamante, de exploatare a jocurilor de noroc de tip cazinou, s-a întemeiat pe adresa nr. 204232 din 12 septembrie 2005, comunicată de Garda Financiară, cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 46 din H.G. nr. 251/1999, prin fapta contravențională săvârșită de un administrator al societății.

Respectând limitele învestirii sale prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond s-a pronunțat asupra existenței condițiilor de suspendare a efectelor actului administrativ, dar nu și asupra legalității acestuia, care nu poate fi examinată decât în cadrul acțiunii în anulare.

Recurentul a susținut nefondat că nu există în speță un caz bine justificat, întrucât critica sa a fost argumentată numai pe temeiurile juridice ale actului administrativ, dar nu și pe elementele de fapt care au determinat aplicarea lor.

în consecință, dispozițiile legale în baza cărora a fost emisă hotărârea nr. 396619/1 din 22 septembrie 2005 au fost invocate neîntemeiat în primul motiv de recurs, pentru că aplicarea reglementării de drept substanțial nu a constituit obiectul judecății în cererea de suspendare a executării, care vizează numai caracterul executoriu al actului administrativ, și nu prezumția de legalitate a acestuia.

Nefondat este și motivul de recurs prin care s-a criticat concluzia instanței de fond privind îndeplinirea celei de a doua condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru prevenirea unei pagube iminente.

Analizând atât obiectul și natura activității desfășurate de intimata-reclamantă, cât și consecințele care se pot produce prin executarea actului emis de recurentul-pârât, instanța de fond a constatat corect existența acestei condiții, prin riscul producerii unei pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență.

Critica adusă în recurs calificării date de instanța de fond, actului administrativ dedus judecății, se dovedește a fi nefondată.

Instanța de fond a interpretat corect hotărârea nr. 396619/1 din 22 septembrie 2005 și reținând că este un act administrativ individual, s-a pronunțat asupra măsurii de suspendare în procedura reglementată pentru asemenea acte, în art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Suspendarea activității intimatei-reclamante a fost dispusă în baza art. 82 alin. (2) din H.G. nr. 251/1999, ca măsură distinctă de sancțiunea contravențională aplicată prin procesul-verbal seria E nr. 0210525 din 8 septembrie 2005, încheiat de Garda Financiară și instanța de fond a avut în vedere incidența unui alt regim juridic, decât cel prevăzut în materia contravențiilor.

De altfel, O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, nici nu a constituit temeiul juridic al hotărârii nr. 396619/1 din 22 septembrie 2005, emisă de recurentul-pârât și măsura de suspendare temporară a licenței de exploatare a jocurilor de noroc nu reprezintă o sancțiune contravențională complementară, potrivit art. 5 alin. (3) din actul normativ sus-menționat.

în considerentele hotărârii pronunțate, instanța de fond a reținut că această măsură a fost dispusă față de constatarea săvârșirii unei fapte contravenționale, dar nu a schimbat natura juridică a actului administrativ contestat, în sensul calificării lui ca proces-verbal de aplicare a unei sancțiuni contravenționale complementare, cum neîntemeiat s-a susținut în recurs.

Pentru motivele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea a respins, ca nefondat, prezentul recurs.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5034/2005. Contencios