ICCJ. Decizia nr. 5035/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin hotărârea atacată cu recurs, sentința civilă nr. 2/F-C din 10 ianuarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 865/2004, Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanții N.T. și V.M., în contradictoriu cu Ministerul Culturii și cultelor și SC A. SA Pitești, pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, seria M.11 nr. 0012 din 7 decembrie 1993, emis de primul pârât, în favoarea celui de-al doilea.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanții au cerut instanței de contencios administrativ, anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, seria M.11 nr. 0012 din 7 decembrie 1993, eliberat de Ministerul Culturii și Cultelor, în favoarea SC A. SA Pitești.
în motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că suprafața de 727 mp a aparținut antecesorilor lor T.N. și N.V. și că au luat cunoștință de existența actului respectiv, după efectuarea expertizei tehnice în dosarul nr. 1196/2003, aflat pe rolul Tribunalului Argeș, în cadrul termenului de 1 an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Culturii și Cultelor, a fost ridicată excepția inadmisibilității acțiunii, pentru că plângerea prealabilă a fost efectuată cu încălcarea termenului legal, în raport cu data la care reclamanții au luat cunoștință de existența actului administrativ atacat, care a fost admisă de instanță.
în motivarea soluției, instanța de fond a motivat că, potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, înainte de a cere instanței, anularea actului, persoana care se consideră vătămată, este obligată să se adreseze pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile, autorității emitente a actului administrativ vătămător, or reclamanții au luat cunoștință de actul în cauză, la data de 25 septembrie 2003, iar reclamația administrativă a fost adresată ministerului pârât, la data de 8 iunie 2004, deci, după expirarea termenului legal.
în concluzie, a motivat curtea de apel, cum îndeplinirea în condițiile legii, a procedurii plângerii prealabile constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii, acțiunea reclamanților este inadmisibilă.
împotriva acestei soluții au formulat recurs, reclamanții, invocând ca motiv, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Astfel, susțin reclamanții, mențiunea din considerentele sentinței civile nr. 367/2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 1196/2003, nu face dovada comunicării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, acțiunea putând fi formulată în termen de 1 an de la data când au luat cunoștință de conținutul certificatului respectiv, adică la data de 8 mai 2004, după efectuarea expertizei tehnice, când a aflat că terenul litigios este inclus în certificatul emis în favoarea SC A. SA Pitești.
Recursul este nefondat.
într-adevăr, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data litigiului, înainte de a cere instanței, anularea actului, cel care se consideră vătămat, este dator să se adreseze, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ, autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 de zile.
în raport cu actul administrativ atacat în cauză, recurenții-reclamanți au calitatea de terți, astfel că instanța de fond a reținut în mod judicios că ministerul pârât, emitentul actului administrativ, nu avea obligația comunicării acestuia către aceștia.
în privința momentului de la care se calculează termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat în mod constant că aceasta este data când terțul interesat a luat cunoștință, în orice mod, de existența și conținutul actului administrativ vătămător.
în cauză, este necontestat că recurenții-reclamanți au formulat reclamație administrativă și s-au adresat ministerului emitent al actului administrativ, la data de 8 iunie 2004.
Instanța de fond a reținut că această dată este 25 septembrie 2003, când, în dosarul nr. 1196/2003, aflat pe rolul Tribunalului Argeș, având ca obiect acțiunea formulată de recurenții-reclamanți, pentru restituirea suprafeței de 727 mp, situată în str. E. și plata unor despăgubiri, intervenienta SC A. SA Pitești a intervenit în interes propriu, susținând că terenul ce face obiectul acțiunii, se află în posesia și proprietatea sa, conform certificatului de atestare, seria M.11 nr. 0012 din 7 decembrie 1993.
Oricum, această împrejurare rezultă cu certitudine din considerentele sentinței civile nr. 367 din 12 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1196/2003, în care se menționează în mod expres că intervenienta SC A. SA Pitești a susținut că terenul de 727 mp pretins de către recurenții-reclamanți, se află în proprietatea sa, în faza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.11 nr. 0012 din 7 decembrie 1993.
Astfel fiind, susținerea recurenților-reclamanți, cum că nu au luat cunoștință de existența și conținutul actului administrativ atacat, la data respectivă, este neîntemeiată.
în concluzie, recursul de față este nefondat și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5034/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5038/2005. Contencios → |
|---|
