ICCJ. Decizia nr. 5055/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 25 martie 2005, petentul D.T. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1203 din 24 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 7792/2004, de secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție.
în cererea formulată, petentul-revizuient a arătat că prin decizia nr. 1203 din 24 februarie 2005 au fost admise recursurile formulate de Arhivele Naționale și de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 179 din 27 iulie 2004, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, care a fost casată și, pe fond, a fost respinsă acțiunea.
în motivarea cererii de revizuire, petentul-revizuient a invocat prevederile:
- art. 322 pct. 2 teza I C. proc. civ. și a susținut că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în sensul că, deși recurentele ceruseră doar modificarea hotărârii atacate, instanța de recurs a pronunțat casarea hotărârii recurate;
- art. 322 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ. și a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, în sensul că, deși s-a cerut să se pronunțe asupra încălcării prevederilor art. 9 lit. b) din Metodologia de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici și nu a analizat neconsemnarea diferențelor de opinie asupra evaluării.
Cererea de revizuire este nefondată.
într-adevăr, prin decizia nr. 1203 din 24 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 7792/2004, au fost admise recursurile formulate de Arhivele Naționale și Ministerul Administrației și Internelor, a fost casată sentința civilă nr. 179 din 27 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul D.T., pentru anularea raportului de evaluare întocmit de Arhivele Naționale și a calificativului "nesatisfăcător" care i-a fost acordat.
Potrivit prevederilor art. 322 pct. 2 teza I C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere, atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Este adevărat că prin cererea de recurs formulată de Arhivele Naționale, a fost invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și s-a cerut modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, iar instanța de recurs, admițând recursul, a casat sentința instanței de fond și a respins acțiunea reclamantului.
Potrivit prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10, iar casarea, pentru celelalte motive prevăzute la același articol.
Faptul că instanța de recurs a folosit cuvântul "casează", în locul expresiei "modifică în tot", nu are semnificația juridică pretinsă în cererea de revizuire, soluția finală adoptată vizând admiterea/respingerea acțiunii reclamantului, adică ceea ce se ceruse în actul de învestire a instanței de contencios administrativ.
în altă ordine de idei, din punct de vedere etimologic, cuvântul "a casa" înseamnă a sparge, a fărâmița, ceea ce în sens juridic se exprimă și prin expresia "modifică în tot", folosită de instanțe.
Pentru cel de-al doilea motiv formulat în cererea de revizuire, petentul-revizuient invocă prevederile art. 322 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., dar susținerile sale se referă la apărări de fond pe care le-a inserat în contestația cu care a învestit instanța de fond, în timp ce textul procedural invocat se referă la omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui lucru cerut.
Din interpretarea prevederilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., rezultă că acest motiv de revizuire are în vedere eroarea sau omisiunea instanței de a se pronunța în limitele acțiunii cu care a fost învestită, fie pronunțându-se asupra unui capăt de cerere care nu a existat, fie nepronunțându-se asupra unui capăt de cerere al acțiunii ori s-a pronunțat, acordând mai mult decât i s-a cerut.
Astfel fiind, acest motiv invocat nu se încadrează în prevederile art. 322 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ. și, în concluzie, având în vedere și celelalte considerente, cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5065/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5064/2005. Contencios → |
|---|
