ICCJ. Decizia nr. 5054/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta Ș.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței obligarea acesteia din urmă să-i recunoască calitatea de beneficiară al Legii nr. 189/2000, întrucât împreună cu părinții a fost strămutată din localitatea de domiciliu, Lugașu de Jos, în satul Budoi, localități ce se aflau pe teritoriul aparținând Ungariei.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 237/CA/2004 - PI din 29 martie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 9350 din 23 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligând-o pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul formulat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva acestei sentințe a fost admis de înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2309 din 7 aprilie 2005, a fost casată sentința atacată și respinsă acțiunea pe fond, reținându-se că reclamanta nu a făcut dovada condițiilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, referitoare la situația de strămutare sau refugiu în altă localitate și, respectiv, a persecuțiilor din motive etnice.
împotriva acestei decizii, reclamanta Ș.E. a formulat prezenta contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 317 pct. 2 și art. 318 C. proc. civ., susținând că instanța a omis din greșeală să verifice unele împrejurări esențiale.
Contestatoarea a susținut, în esență, că a fost strămutată și că această măsură a avut la bază motive etnice, fiind obligați să părăsească teritoriul, de către jandarmii maghiari care considerau că prezența lor în apropierea frontierei nu prezenta încredere pentru statul maghiar.
Contestația în anulare este nefondată.
Conform art. 317 C. proc. civ., invocat de contestatoare, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate la alin. (1) pct. 1 și 2, precum și la alin. (2) al aceluiași articol și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
în cauză însă, contestatoarea reiterează motivele invocate în fața instanței de fond și a aceleia de recurs.
Pe de altă parte, potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Ori, din examinarea actelor dosarului nu rezultă că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Reclamanta nu poate beneficia de statutul de persecutat etnic, deoarece s-a mutat dintr-o localitate, în alta, însă ambele localități se aflau pe teritoriul aceluiași regim instaurat în România după Dictatul de la Viena.
Așadar, textele de lege prevăd expres și limitativ, situațiile în care poate utiliza calea extraordinară de atac de retractare a contestației în anulare.
Cum în cauză se constată că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în condițiile prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ., contestația în anulare formulată de Ș.E. a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5067/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5052/2005. contencios → |
|---|
