ICCJ. Decizia nr. 5066/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 14 martie 2005, reclamantul C.E. a solicitat anularea Ordinului nr. 73 din 26 ianuarie 2005, emis de Secretarul de Stat al Autorității Naționale a Vămilor, prin care a fost reîncadrat în funcția publică de agent vamal asistent și obligarea Autorității Naționale a Vămilor, să emită ordin prin care să fie salarizat potrivit funcției publice de referent de specialitate - agent vamal superior și să-l repună în situația anterioară, în sensul operării în statele de funcții și de personal și în cartea de muncă, precum și restituirea diferenței de drepturi salariale.
în motivarea acțiunii, reclamantul arată că a contestat ordinul, pe care îl consideră nelegal, contestație ce i-a fost respinsă nejustificat, contrar prevederilor O.U.G. nr. 92/2004, pe care a interpretat-o greșit.
Mai arată că ordinul contestat dispune pentru viitor, că avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici trebuia obținut până la data de 1 iunie 2003, că nu s-a efectuat o reîncadrare în sensul juridic al cuvântului, ci în contradicție cu prevederile Legii nr. 188/1999 și că se încalcă prevederile art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2004.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 977 din 24 mai 2005, a admis acțiunea, în sensul că a anulat Ordinul nr. 73/2005 și a obligat pârâta să emită un ordin prin care salarizarea reclamantului să se efectueze potrivit funcției și gradului profesional stabilite conform Legii nr. 161/2003, începând cu 1 ianuarie 2005, să-l repună în drepturile anterioare emiterii Ordinului nr. 73/2005 și să-i restituie diferențele de salariu.
Instanța reține, în motivarea sentinței, că prin Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, al Directorului general al Direcției Generale a Vămilor au fost revocate deciziile nr. 1264 și nr. 1266/2003 și s-a revenit la decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003.
Mai reține că O.U.G. nr. 92/2004 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 și că în aplicarea acestuia trebuia realizată numai salarizarea corespunzătoare dispozițiilor ordonanței, nu o altă reîncadrare a funcționarilor publici, așa cum s-a realizat prin actul administrativ contestat.
împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, considerând că este nelegală și netemeinică.
Menționează că în baza Legii nr. 161/2003, reclamantul a fost reîncadrat în funcția publică de referent de specialitate B.III.3, agent vamal superior, începând cu 15 iulie 2003 și că în urma apariției O.U.G. nr. 92/2004 s-a dispus reîncadrarea funcționarilor publici din sistemul vamal, reclamantul fiind reîncadrat în funcția publică de execuție - agent vamal clasa III, gradul 3, gradul profesional asistent, în baza prevederilor art. 6 alin. (2) din ordonanță.
Susține că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 6 din ordonanță, considerând că aceasta reglementează exclusiv drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, nu și o altă reîncadrare, când în realitate reglementează inițial reîncadrarea funcționarilor publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004 și în raport cu această nouă reîncadrare stabilește și sistemul de salarizare.
Consideră că instanța a reținut în mod greșit reîncadrarea reclamantului pe o funcție inferioară celei deținute anterior, ca o retrogradare, când în realitate s-a realizat o uniformizare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici și nu se poate înlătura sau modifica de către instanță, aplicarea unei dispoziții legale imperative.
Recursul este fondat.
Prin Ordinul nr. 73 din 26 ianuarie 2005, emis de către Secretarul de Stat al Autorității Naționale a Vămilor, s-a dispus reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale Vamale Craiova și din birourile vamale subordonate, în funcțiile publice și cu salariile de bază prevăzute în anexa la ordin, cu începere de la 1 ianuarie 2005.
La emiterea ordinului s-au avut în vedere prevederile O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, precum și avizul favorabil al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Intimatul a fost reîncadrat în funcția publică de execuție - agent vamal clasa III, gradul 3, gradul profesional asistent, conform prevederilor art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2004, față de vechea încadrare ca funcționar public referent de specialitate B.III.3, agent vamal superior, în baza prevederilor Legii nr. 161/2003 și O.U.G. nr. 82/2004.
O.U.G. nr. 92/2004 a prevăzut, la art. 6, reîncadrarea funcționarilor publici de execuție în grade profesionale și trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care o aveau conform prevederilor O.U.G. nr. 82/2004, fără să le fie, astfel, diminuată această salarizare, ci, dimpotrivă, s-a realizat o creștere salarială.
Prin Ordinul nr. 73/2005 s-a realizat reîncadrarea și salarizarea intimatului, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2004, cu respectarea întocmai a acestora, în baza și în executarea lui în concret.
Motivarea instanței de fond, că în aplicarea ordonanței trebuia realizată numai salarizarea corespunzătoare dispozițiilor acesteia, iar nu o altă reîncadrare a funcționarilor publici, nu poate fi reținută, pentru că ordonanța prevede atât reîncadrarea lor, cât și salarizarea corespunzătoare noii reîncadrări.
De altfel, intimatul n-a suferit o diminuare a drepturilor salariale, urmare a noii reîncadrări, ci o creștere a acestora, astfel că din acest punct de vedere nu a fost vătămat prin emiterea ordinului pe care l-a contestat.
Susținerea intimatului, că ordinul atacat retroactivează, prin aplicarea cu efect de la 1 mai 2005, nu poate fi reținută, pentru că această dată este în conformitate cu prevederile ordonanței, în baza căreia s-a și emis.
Trebuie avut în vedere și faptul că dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 au fost constatate ca fiind constituționale de către Curtea Constituțională, prin mai multe decizii date în soluționarea unor excepții de neconstituționalitate a acestui articol, reținându-se că încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici și salarizarea lor nu reprezintă drepturi fundamentale și că ține de opțiunea liberă a legiuitorului să facă încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a funcționarilor publici, fără ca aceasta să reprezinte o retrogradare.
Anterior emiterii ordinului contestat s-a obținut avizul favorabil al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cu nr. 744 din 21 ianuarie 2005, fiind respectate, astfel, și prevederile art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004, și nu se poate reține susținerea intimatului că s-ar fi încălcat dispozițiile art. 10 alin. (2) din ordonanță, deoarece nu prezintă relevanță avizul dat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în anul 2003, în baza căruia s-a emis un alt ordin.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 299, 312 și 314 C. proc. civ., a fost admis recursul, a fost casată sentința recurată și pe fond, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5071/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5065/2005. Contencios → |
|---|
