ICCJ. Decizia nr. 5073/2005. Contencios

Prin acțiunea înregistrată la 23 decembrie 2004, Primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara au solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, să se dispună anularea H.G. nr. 1723/2004 (M. Of. nr. 1009/2.11.2004), prin care s-a aprobat programul de măsuri pentru combaterea birocrației în activitatea de relații cu publicul.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 48 din 28 februarie 2005, a respins, ca nefondată, acțiunea, reținând legalitatea hotărârii de guvern atacate.

împotriva sus menționatei sentințe au declarat recurs, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța nu a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar, care demonstrează că H.G. nr. 1723/2004 încalcă dispozițiile art. 41 alin. (3) din Constituție, ale Legii nr. 53/2003, ale Legii nr. 188/1999, ale O.U.G. nr. 82/2004 și ale Legii nr. 215/2001, fiind nelegală.

Recursul este nefondat.

Reclamanții-recurenți nu au făcut dovada vătămării unui drept sau unui interes legitim, prin actul atacat, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

Dispozițiile pct. 1 lit. a) din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 1723/2004 nu instituie o durată a programului de lucru în decursul unei săptămâni de lucru, cum susțin recurenții, ci stabilesc doar limite orare între care urmează a se asigura accesul publicului la relațiile cu autoritatea publică, fără a fi încălcate dispozițiile legale invocate în recurs.

Scopul adoptării H.G. nr. 1723/2004 a fost combaterea birocrației în activitatea de relații cu publicul, fără a se încălca autonomia locală, întrucât autoritățile publice au latitudinea elaborării planurilor de acțiune proprii pentru realizarea măsurilor stabilite în cadrul programului.

Așa fiind, recursul declarat de reclamanți este nefondat și a fost respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5073/2005. Contencios