ICCJ. Decizia nr. 5075/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1499 din 17 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Slobozia, prin care reclamanta a chemat în judecată A.N.R.D.G.N., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze parțial decizia nr. 1077 din 18 decembrie 2003, emisă de președintele autorității pârâte, motivând că prin decizia contestată s-au adus o serie de modificări și completări contractelor-cadru de furnizare a gazelor naturale, modificări cuprinse în art. 5 din decizie, care reglementează modalitatea de plată a prețului gazelor furnizate și ale art. 12 privind consecințele la scadență a prețului, încălcându-se principiul libertății contractuale, nelăsând posibilitatea consumatorului de a alege variantele de plată dispuse prin dispozițiile art. III alin. (1) din decizie.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a reținut, în esență, că decizia atacată a fost emisă legal, conform dispozițiilor art. 8 alin. (4) din O.G. nr. 41/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 791/2001 și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 463/2001, conform cărora "comercializarea gazelor naturale se face numai pe baza unui contract de furnizare care se încheie între furnizor și consumator și care trebuie să cuprindă clauzele stipulate de pârâtă în contractele-cadru stabilite pe categorii de consumatori".
A mai reținut, instanța de fond, că dispozițiile art. III pct. 1 și 2 privind art. 5 și 12 din decizia nr. 1077/2003 din contractul-cadru, sunt legale, deoarece se instituie un sistem alternativ de plată a contravalorii gazelor naturale sub forma unui avans de 50% din contravaloarea cantității de gaze lunar contractate pe baza unui consum estimativ la începutul lunii de livrare și a unui sold rezultat după deducerea avansului, urmat de emiterea facturii până la data de 15 a lunii de livrare.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, SC A. SA Slobozia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivare recurenta-reclamantă a susținut că prin art. III din decizia nr. 1077 din 18 decembrie 2003 a A.N.R.D.G.N., s-a instituit o normă abuzivă de plată a gazelor naturale, fiind stabilită de către furnizor pentru toți consumatorii industriali din portofoliul său de contracte creându-se o vătămare a consumatorului, prin faptul că i s-a înlăturat posibilitatea de a putea alege în mod liber una din cele două variante de plată stabilite prin art. 5 alin. (1) lit. a) și b) din contractul-cadru, fiind modificate ulterior prin decizia nr. 1077/2003.
A mai susținut că până la modificarea art. 5 din decizia nr. 1 din 3 noiembrie 2000 din contractul-cadru, acesta era în deplină concordanță cu dispozițiile art. 1092 C. civ., potrivit cărora "plata urmează abia după ce se naște datoria", iar prin decizia nr. 1077/2003 s-a stabilit un sistem alternativ de plată a gazelor naturale, plata în avans urmată de plata diferenței, respectiv plata consumului parțial, urmată de plata facturii de regularizare, impunându-se prin lege plata în avans care reprezintă o vătămare adusă dreptului consumatorului (debitorului) de a plăti numai după ce datoria sa există. în acest context s-a creat împrejurarea potrivit căreia datoria în cauză derivă dintr-un contract comercial încheiat între furnizor și cumpărător, două entități juridice comerciale, de drept privat, și nu un contract încheiat între consumator și stat, prin una din autoritățile acesteia.
A mai susținut că prin art. 20 din contractul-cadru, referitor la furnizarea gazelor naturale, s-a stipulat că "dispozițiile prezentului contract se completează cu prevederile Codului comercial, Codului civil și cu celelalte reglementări specifice în vigoare", iar prin clauzele contractului-cadru nu trebuie să se deroge de la normele dreptului civil și comercial, așa cum s-a urmărit prin art. III din decizia nr. 1077/2003.
Recursul este nefondat.
Prin dispozițiile art. 5 lit. c) din O.G. nr. 41/2000, privind înființarea și A.N.R.D.G.N.), aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 791/2001, cu modificările ulterioare, A.N.R.D.G.N. este abilitată să stabilească și să aprobe "contractele-cadru dintre agenții economici din sectorul gazelor naturale privind vânzarea, achiziția, transportul, tranzitul, înmagazinarea și distribuția de gaze naturale, precum și cele de furnizare de gaze naturale la consumatori finali".
Contractele-cadru de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorii captivi au fost aprobate prin decizia Președintelui A.N.R.D.G.N. nr. 1 din 3 noiembrie 2000 (M. Of. nr. 45 bis/26.01.2001), iar ultimele amendamente au fost aduse prin decizia Președintelui A.N.R.D.G.N. nr. 1077 din 18 decembrie 2003 (M. Of. nr. 38/16.01.2004).
Amendamentele aduse contractului-cadru vizează în principal recunoașterea unui sistem alternativ de plată a contravalorii gazelor naturale, sub forma unui avans, respectiv a unui sold rezultat după deducerea avansului, sistem lăsat la latitudinea furnizorului pentru toți consumatorii industriali, precum și stabilirea răspunderii contractuale a consumatorului rău-platnic în cazul neplății avansului într-una din modalitățile stipulate.
Dispozițiile art. 205alin. (2) din O.G. nr. 60/2000, privind reglementarea activităților din sectorul gazelor naturale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 463/2001, prevăd: "comercializarea gazelor naturale se face numai pe baza unui contract de furnizare care se încheie între furnizor și consumator/client și care trebuie să cuprindă clauzele stipulate de A.N.R.D.G.N. în contractele-cadru stabilite pe categorii de consumatori".
Astfel, decizia Președintelui A.N.R.D.G.N. nr. 1077 din 18 decembrie 2003 respectă condițiile generale de legalitate ale unui act administrativ, fiind elaborată și adoptată în conformitate cu prevederile Constituției României, cu dispozițiile Legii nr. 24/2000, privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare, și ale H.G. nr. 555/2001, de aprobare a Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative, spre adoptare, Guvernului, precum și cu principiile ordinii de drept.
Modificările și completările aduse prin decizia menționată anterior sunt justificate de dinamica raporturilor contractuale rezultate din derularea contractelor comerciale perfectate în baza contractelor-cadru. Obligația de plată în avans a 50% din cantitatea de gaze contractantă lunar de către consumatorii captivi industriali este de natură a întări disciplina contractuală în domeniu, având în vedere importanța funcționării sectorului de gaze naturale în condiții optime și ținând cont că o parte importantă a gazelor naturale provine din import, cu obligația de plată în avans.
Pentru aceste considerente, înalta Curte a constatat că decizia nr. 1077/2003 nu aduce modificări în contractele-cadru, în sensul că nu are caracter abuziv în detrimentul consumatorilor și că aceasta îndeplinește toate condițiile de validitate ale unui act administrativ de autoritate și față de aceasta operează prezumția de legalitate a oricărui act administrativ, în sensul prezumției de autenticitate și veridicitate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5076/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5074/2005. Contencios → |
|---|
