ICCJ. Decizia nr. 514/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 514/2005
Dosar nr. 4765/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 februarie 2004, reclamanta B.M. a solicitat instanţei, anularea hotărârii nr. 7140 din 19 decembrie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, a susţinut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născută în refugiu şi că această situaţie a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 160/CA/2004 - P.I. din 1 martie 2004, a admis acţiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 15 martie 1943 - 6 martie 1945.
Instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la 11 februarie 1943, în localitatea Beznea, iar după naşterea ei, părinţii au plecat în refugiu, împreună cu aceasta, începând din luna martie 1943.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând, în esenţă, că instanţa a interpretat eronat probele dosarului şi a aplicat greşit legea. În acest sens, a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuţii etnice şi nici a situaţiei de strămutare sau refugiu în altă localitate, conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002, au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
În cauză, din actele dosarului rezultă că reclamanta B.M. s-a născut la data de 11 februarie 1943, în comuna Beznea, judeţul Bihor, părinţii fiind P.I. şi P.F.
Din actele emise de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, rezultă că în indexul refugiaţilor români din Ungaria, întocmit la 18 mai 1942 şi, respectiv, la 15 martie 1943, figurează numiţii P.F. şi P.I.
Este adevărat că aceste nume şi prenume sunt frecvent întâlnite în zona geografică respectivă şi nu conferă certitudinea că sunt părinţii reclamantei, cu atât mai mult, cu cât fiind vorba doar de un tabel nominal, nu există nici un fel de alte date de identificare a persoanelor cuprinse în tabel.
Însă aceste probe sunt completate cu declaraţiile autentificate ale martorilor S.T. şi M.M., din care rezultă că părinţii reclamantei, împreună cu aceasta, au fost refugiaţi, în perioada martie 1943 - martie 1945, din comuna Beznea, în localitatea Roşia - Beiuş.
Faptul că între declaraţiile sus-menţionate şi declaraţiile anterioare ale martorilor F.G. şi M.M. există neconcordanţe în ce priveşte perioada de început al refugiului (respectiv iunie 1943 - martie 1945), nu justifică sub nici o formă refuzul pârâtei, de a recunoaşte reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, atâta vreme, cât refugiul din localitatea de domiciliu a fost dovedit.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea curţii de apel este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 160/CA/2004 - P.I. din 1 martie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 513/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 515/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
