ICCJ. Decizia nr. 5100/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin încheierea din ședința publică de la 7 martie 2005, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a sesizat această instanță, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru soluționarea excepției de nelegalitate a Precizărilor Generale nr. 19388 din 14 noiembrie 1997 și a Ordinului ministrului educației și cercetării nr. 3343 din 11 martie 2002, excepție care a fost invocată de reclamanta U.S.L.I. Ialomița, în dosarul nr. 248/2005, al Tribunalului Ialomița.
în motivarea excepției, reclamanta a arătat că actele administrative emise de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, sunt contrare prevederilor art. 49-51 și art. 147 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările aduse prin O.U.G. nr. 8/2000, aprobată prin Legea nr. 662/2001, dar și dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Pârâții Inspectoratul Școlar al județului Ialomița și Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului au depus la dosar, întâmpinare, solicitând respingerea excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 797 din 25 aprilie 2005, a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta U.S.L.I. Ialomița, în contradictoriu cu Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar Județean Ialomița, Școala Amara și Consiliul Local Amara și a constatat nelegalitatea Precizărilor Generale nr. 19388/1997 și a Ordinului nr. 3343/2002, emise de Ministerul Educației și Cercetării.
împotriva acestei ultime soluții a formulat recurs, Ministerul Educației și Cercetării și a susținut, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre greșită, în condițiile art. 3041C. proc. civ., interpretând și aplicând în mod eronat prevederile Legii nr. 128/1997, care nu au fost încălcate de Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3343/2002 și nici de Precizările nr. 19388/1997.
Recursul a fost exercitat de o persoană fără calitate.
Potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot să exercite drepturile procesuale, personal sau prin mandatar.
în cauză, așa cum rezultă din conținutul cererii de recurs, rezultă că Ministerul Educației și Cercetării a înțeles să exercite personal dreptul procesual de recurs.
în conformitate cu prevederile art. 35 din Decretul Consiliului de Stat nr. 31/1954, privind persoanele fizice și juridice, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși.
în cauză, dreptul de recurs a fost exercitat, în numele ministerului, de către directorul Direcției Juridice și Contencios, care a semnat și parafat cererea de recurs.
Or, potrivit prevederilor art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 90/2001, privind organizarea Guvernului României și a ministerelor, conducerea ministerelor se exercită de miniștri, ministrul fiind organul care reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție.
Aceste reglementări au fost preluate și se regăsesc și în H.G. nr. 223/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației și Cercetării, în vigoare la data exercitării recursului.
Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 10 alin. (6) din H.G. nr. 223/2005, ministrul educației și cercetării poate delega unele dintre competențele sale, în condițiile legii, dar din actele dosarului nu rezultă că ar fi delegat altei persoane, dreptul de a exercita calea de atac a recursului în cauza de față.
Așa fiind, rezultă că directorul Direcției Juridice și Contencios din cadrul Ministerului Educației și Cercetării a exercitat calea de atac a recursului, fără a avea calitate, neexistând nici o dovadă că ministrul, în calitate de conducător al acestei structuri a administrației guvernamentale și titular al dreptului respectiv, i-ar fi delegat o astfel de atribuție.
Faptul că ulterior exercitării căii de atac a fost emis un ordin al ministrului educației și cercetării prin care se deleagă directorului Direcției Juridice și Control, competența de a exercita atribuțiile specifice de reprezentant legal al ministerului, iar nu și al ministrului, nu are relevanță în raport cu specificitatea căilor de atac prevăzute de art. 129 din Constituție și art. 299 și urm. C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 4 și 28 din Legea nr. 554/2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5098/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5105/2005. Contencios → |
|---|
