ICCJ. Decizia nr. 5101/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 187/2005, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată de reclamantul S.M. împotriva pârâților U.M. 02405 Pitești, județul Argeș și Ministerul Apărării Naționale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut pe fondul cauzei, că în speță, reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe de către U.M. 02405 Pitești, pentru a formula acțiune în baza Legii nr. 309/2002. Acest act i-a fost comunicat și el a solicitat acordarea drepturilor cuvenite prin lege, în aprilie 2003, drepturi acordate începând cu luna mai 2003, conform Legii nr. 309/2002.
Daunele cerute de reclamant, materiale și morale, au fost respinse de curtea de apel, întrucât în speță nu operează dispozițiile art. 11 din Legea nr. 29/1990.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, reclamantul S.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a apreciat greșit în privința daunelor materiale și morale, neacordându-i-le, în speță, existând răspundere civilă delictuală din partea autorității administrative.
Se mai motivează cererea de recurs, și pe aceea că legea a fost greșit interpretată, încălcându-se dispozițiile art. 12 din Legea nr. 29/1990 și ale art. 304 C. proc. civ., referitoare la greșita aplicare a legii și la interpretarea eronată a probelor.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Analizând recursul, conform art. 3041C. proc. civ. și în raport cu actele din dosar, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Art. 11 din Legea nr. 29/1990 prevede că în situația admiterii unei cereri formulată pe dispozițiile acestei legi, instanța va hotărî și asupra daunelor materiale și morale cerute. Dispozițiile art. 12 din aceeași lege prevăd termenul de prescripție și momentul de când începe să curgă acesta.
în speță, recurentul-reclamant nu a solicitat anularea vreunui act administrativ, pentru a se justifica aplicarea dispozițiilor art. 11-12 din Legea nr. 29/1990.
El a solicitat direct prin acțiune, daune materiale și morale, ca urmare a eliberării adeverinței solicitate de U.M. 02405 Pitești, cu întârziere, deși drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 i-au fost acordate de autoritatea administrativă competentă.
Prin urmare, în speță, nu există vreo culpă a autorității administrative, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale care să-l îndreptățească pe recurent la daune, căci în materia contenciosului administrativ, pentru antrenarea răspunderii se impune dovedirea vinovăției organului administrativ.
Față de aceste considerente, s-a apreciat că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ., a fost respins recursul declarat de S.M., ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5108/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5098/2005. contencios → |
|---|
