ICCJ. Decizia nr. 5105/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 2386/2005, înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de Fundația U.E. Baia Mare, împotriva sentinței civile nr. 283 din 6 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut, analizând cererea, în raport cu dispozițiile art. 3041_i ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că organele fiscale au reținut în mod corect că în temeiul O.G. nr. 26/1993 și O.G. nr. 13/1993, recurenta este plătitoare de taxe vamale.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, Fundația U.E. Baia Mare, atât în dosarul nr. 2837/2005, cât și în dosarul nr. 2890/2005, contestație conexată la dosarul nr. 2837/2005, avându-se în vedere că sunt îndeplinite dispozițiile art. 164 C. proc. civ.
Contestația în anulare are ca temei de drept, dispozițiile art. 318 C. proc. civ., apreciindu-se că eronat s-a reținut în considerente, că o persoană fizică a fost președinte al fundației, funcție pe care i-a transmis-o lui G.I., S.V.
De asemenea, s-a mai motivat această cale de atac specială, și pe faptul că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unui motiv de modificare.
Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare specială prevăzută de art. 318 C. proc. civ., se poate exercita în două situații limitativ prevăzute de textul de lege, situații pe care s-a și motivat prezenta cale de atac.
Fiind un text de excepție, cel care prevede greșeala materială, nu poate fi interpretat in extenso.
Aici legea are în vedere greșeli cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli ce privesc confundarea unor elemente importante ori date materiale care au condus instanța la o soluție eronată.
Faptul că o persoană fizică n-ar fi fost niciodată președintele fundației, nu reprezintă un element important de natură să conducă instanța de recurs, la o soluție greșită, în speță motivarea privind doar o simplă situație de fapt care s-a derulat într-o anumită ordine.
Dacă într-adevăr ar fi o greșeală materială a instanței de recurs, aceasta intră sub incidența dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. și nicidecum a dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., text restrictiv și special, astfel cum mai sus am arătat, întrucât textul de aplicație generală este art. 281 C. proc. civ., iar cel de aplicație specială este art. 318 din același cod.
Referitor la celălalt motiv de contestație în anulare, și anume, că înalta Curte de Casație și Justiție a omis să se pronunțe asupra unui motiv de modificare, nici acesta nu poate fi avut în vedere, pentru considerentele pe care le vom expune:
Omisiunea există doar atunci când instanța nu a discutat motivul de modificare ori casare, nu și atunci când, procedând la sistematizarea motivelor de recurs, le-a examinat împreună.
Din analiza deciziei atacate rezultă fără posibilitate de tăgadă că instanța supremă a analizat motivele, în raport cu dispozițiile art. 3041și ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., concluzionând pe larg în considerente, situația de fapt și de drept dedusă judecății.
Având în vedere, toate aceste considerațiuni, înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că prezenta cale de atac formulată de Fundația U.E. Baia Mare este nefondată, motiv pentru care a respins-o.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5100/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5104/2005. Contencios → |
|---|
