ICCJ. Decizia nr. 5109/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 21 august 2003, reclamantul B.M. a solicitat obligarea pârâților Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Administrația Prezidențială, să-i recunoască titlul de "Luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989" și să-i elibereze certificatul prin care să i se ateste această calitate.
Prin sentința civilă nr. 235/2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în fond după casarea sentinței civile nr. 932/2003, a aceleiași instanțe, de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 8975/2004, acțiunea a fost respinsă ca tardiv introdusă, peste termenul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 42/1990, modificată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că pârâții nu au invocat în termen legal, excepția de tardivitate a acțiunii, astfel încât instanța nu o mai putea reține, că a fost rănit prin împușcare în timpul evenimentelor din decembrie 1989, în timp ce efectua stagiul militar obligatoriu, că abia în anul 2002 a aflat că poartă glonțul în corp, deși știa din decembrie 1989 că a fost rănit prin împușcare.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, a fost rănit prin împușcare, rană care i-a fost tratată la momentul respectiv, iar în septembrie 2002, cu ocazia unui control medical, a aflat că are în corp un glonț și i s-a recomandat operație chirurgicală, pe care nu a realizat-o, neavând posibilități materiale.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Legea nr. 42/1990, modificată prin Legea nr. 30/1996, termenul pentru depunerea dosarelor, în vederea recunoașterii calității de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989 sau de participant la victoria acestei revoluții, este de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii.
Așadar, recurentul-reclamant inițiind demersurile pentru obținerea certificatului în toamna anului 2002, deși cunoștea că a fost rănit în decembrie 1989, a depășit termenul legal mai sus precizat, care este un termen de decădere substanțial, el nefiind supus întreruperii sau suspendării.
în cazul depășirii acestui termen se prevede însuși dreptul subiectiv de a cere eliberarea actului.
Excepția tardivității formulării cererii în condițiile legii speciale, Legea nr. 42/1990, modificată, a fost analizată de instanță, din oficiu și pusă în discuția părților, la termenul de judecată din data de 26 mai 2005.
Condiția respectării termenului de 60 zile prevăzut de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 42/1990, modificată prin Legea nr. 30/1996, este o condiție legală imperativă, de care depinde posibilitatea obținerii certificatului de revoluționar, numai în măsura în care cererea a fost formulată în termen legal.
Depășind acest termen, reclamantul a pierdut dreptul subiectiv de a beneficia de certificatul de revoluționar.
Nici în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 341/2004, care a abrogat Legea nr. 42/1990, recurentul nu poate beneficia de certificatul solicitat, întrucât art. 9 alin. (6) din această lege prevede că titlurile prevăzute la art. 3, se atribuie pe baza certificatelor doveditoare preschimbate, deci a certificatelor deja emise în perioada anilor 1990 - 1997. în acest sens sunt și dispozițiile art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs, care să poată fi analizate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5111/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5102/2005. Contencios → |
|---|
