ICCJ. Decizia nr. 5117/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 15 martie 2005, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 10866 din 3 decembrie 2004 și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 152/CA/2005 - PI din 23 mai 2005, a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză sunt contradictorii și din ele nu rezultă cu claritate calitatea de refugiată a reclamantei.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, susținând că instanța de fond a dat o interpretare greșită probelor aflate la dosar.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ei, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, ca urmare a regimurilor instaurate în România, au suferit persecuții de natură etnică, fiind refugiate, expulzate sau deportate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute de lege se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.
Afirmațiile reclamantei, în sensul că localitatea Hotar, în care își avea domiciliul împreună cu familia, a fost parțial ocupată de administrația maghiară, ca urmare a Dictatului de la Viena, cealaltă jumătate a localității rămânând sub administrația Statului Român, sunt atestate cu cele două adrese eliberate de Arhivele Naționale.
De asemenea, există la dosar și o altă adresă eliberată de aceeași instituție, din care rezultă că tatăl reclamantei, G.P., figurează în evidența refugiaților români din Ungaria, în anul 1942.
Din coroborarea acestor înscrisuri, cu declarațiile martorei S.A., rezultă, în mod clar, refugiul recurentei, împreună cu familia, ca urmare a persecuțiilor etnice suferite, în interiorul comunei Hotar, din partea ei ocupată de administrația ungară, în zona aflată sub administrație românească.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 304 și 312 C. proc. civ., Curtea a admis recursul formulat în cauză și a modificat sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii. Pe cale de consecință, a anulat hotărârea emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5121/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5112/2005. contencios → |
|---|
