ICCJ. Decizia nr. 5118/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunile introduse la Curtea de Apel București și la Curtea de Apel Timișoara, la 16 decembrie 2004 și respectiv, 22 decembrie 2004, M.C. a solicitat ca în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, să se dispună:
- anularea Ordinului nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, emis de autoritatea publică pârâtă, ca nelegal;
- obligarea acestei autorități publice de a-l reîncadra în funcția publică deținută anterior, anume aceea de expert vamal - consilier AF/1;
- suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului.
După conexarea celor două acțiuni în cadrul dosarului nr. 5290/2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 731 din 19 aprilie 2005, a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Instanța a reținut că această soluție se impune, deoarece anterior introducerii acțiunii, reclamantul nu s-a adresat pârâtei, cu o plângere pentru revocarea actului administrativ supus controlului jurisdicțional.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data judecării cauzei și, de asemenea, s-a făcut referire la caracterul lor de norme imperative.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul M.C.
El a susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, ca inadmisibilă, deoarece în realitate, înainte de sesizarea instanței de judecată competente, s-a adresat Autorității Naționale a Vămilor, cu o contestație, prin care a solicitat revocarea Ordinului nr. 1519 din 29 noiembrie 2004.
în sprijinul acestei informații, M.C. a anexat la dosar, ca acte noi în recurs, copia contestației adresată la 14 decembrie 2004, conducerii autorității publice emitente, precum și o copie după răspunsul negativ comunicat cu adresa nr. 348 din 6 ianuarie 2005.
Rezultă, așadar, că reclamantul, s-a conformat prevederilor imperative ale art. 5 din Legea nr. 29/1990, atunci în vigoare, adresându-se organului administrativ emitent, cu o cerere de revocare a actului administrativ, despre care susține că îl vatămă într-un drept subiectiv legitim.
Ținând seama de această împrejurare și de faptul că litigiul a fost soluționat pe baza unei excepții de inadmisibilitate a acțiunii ridicată din oficiu, iar nu în fond, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul.
Pe cale de consecință, a fost casată sentința și trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere va examina, sub forma unor apărări, și celelalte susțineri din recurs, care vizează fondul cauzei și a căror analiză în această fază procesuală, devine inutilă față de rezolvarea dată recursului.
Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 313 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5115/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5121/2005. Contencios → |
|---|
