ICCJ. Decizia nr. 5130/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 4 octombrie 2004. Fundația C. din București, în contradictoriu cu SC U. SA Sighetul Marmației, SC C. București, Ministerul Economiei și Comerțului și municipiul Sighetul Marmației, a solicitat să se constate că imobilul înscris în C.F. nr. 2663 Sighetul Marmației, transcris în C.F. nr. 14142 din str. P., a fost preluat de statul român, fără titlu, să se constate nulitatea absolută a actelor de înstrăinare și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M 03 nr. 0308 din 15 decembrie 1992, emis de Ministerul Industriei, în favoarea SC U. SA Sighetul Marmației, să se dispună ca pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie, imobilul în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 415/2005 a Judecătoriei Sighetul Marmației s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, reținându-se că cererea principală este cea de anulare a certificatului seria M.03 nr. 0308/1992.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1313/2005, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sighetul Marmației, reținând că cererea principală este aceea de revendicare a imobilului în discuție, celelalte cereri din acțiune urmând să fie soluționate tot de judecătorie, în temeiul dispozițiilor art. 17 C. proc. civ.
Curtea, sesizată pentru soluționarea conflictului negativ de competență, a reținut următoarele.
Acțiunea reclamantei cuprinde trei capete de cerere principale: cererea de revendicare a imobilului din Sighetul Marmației, constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare a imobilului și anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Toate cele trei cereri sunt principale, astfel încât nu operează prorogarea de competență în virtutea dispozițiilor art. 17 C. proc. civ.
Acțiunea a fost îndreptată la Judecătoria Sighetul Marmației, competentă să soluționeze cererea de revendicare. Judecătoria avea obligația să pună în vedere reclamantei, să precizeze care sunt actele de înstrăinare a căror nulitate absolută a solicitat să fie constatată, pentru a se putea stabili competența materială a instanței (judecătoria sau tribunalul, secția comercială) și în funcție de această împrejurare, judecătoria putea să rețină, spre soluționare și al doilea capăt de cerere sau putea să-l disjungă și să decline competența de soluționare în favoarea tribunalului.
Cât privește al treilea capăt de cerere, judecătoria trebuia să dispună disjungerea și declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Față de cele mai sus reținute, cauza a fost înaintată Judecătoriei Sighetul Marmației, competentă să soluționeze acțiunea în revendicare. După ce reclamanta va preciza care sunt actele de înstrăinare amintite în acțiune, judecătoria va declina sau nu acest capăt de cerere, după ce va dispune disjungerea lui, în situația în care competența de soluționare ar aparține tribunalului. De asemenea, judecătoria va disjunge al treilea capăt de cerere și va declina competența de soluționare a acestuia, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5120/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5122/2005. Contencios → |
|---|
