ICCJ. Decizia nr. 5129/2005. Contencios
| Comentarii |
|
A.V., I.G., B.V.A., D.S., D.C., L.E., S.V., O.C., O.M.G., C.R., E.C.M., S.C., V.E., A.M., C.M., R.R., B.V., B.E.M., F.M., P.G.E., D.G. și P.C. au chemat în judecată Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se dispună:
- obligarea pârâților la plata drepturilor bănești, reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară anterioară plecării în concediu pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății;
- obligarea ordonatorului principal de credite și a ultimului pârât, să includă în bugetul pe anul 2005, sumele de bani necesare plății primelor de concediu, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin dispozițiile art. 411din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut pentru magistrați și personalul auxiliar din cadrul organelor ce înfăptuiesc puterea judecătorească, dreptul la o primă care se adaugă indemnizației de concediu, dar care în fapt nu a fost realizat până în prezent, ca urmare a suspendării dispuse prin O.U.G. nr. 33/2001, prin Legea nr. 744/2004 și a abrogării prin O.U.G. nr. 177/2002.
în opinia lor, actele normative care inițial au suspendat, iar apoi au abrogat reglementările legale referitoare la prima de concediu, sunt neconstituționale, deoarece aduc atingere însăși existenței dreptului legitim pretins, desființându-l.
La termenul din 4 februarie 2005, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca în cazul în care se va admite acțiunea principală, să se dispună obligarea acestei autorități publice, "să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, pe anul 2005, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților".
Prin sentința nr. 113/D din 18 februarie 2005, Tribunalul Bacău, secția civilă, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București.
Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a acestei din urmă instanțe, prin sentința civilă nr. 794 din 25 aprilie 2005, s-a dezînvestit, la rândul său, în favoarea instanței de judecată sesizată inițial și, constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între două instanțe de grade diferite, a înaintat dosarul, înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru regulator, conform art. 20 și 21 C. proc. civ.
Se constată că soluția corectă este cea pronunțată de Curtea de Apel București, întrucât obiectul acțiunii reclamanților - magistrați și personal auxiliar în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, nu constă în stabilirea unor drepturi salariale, ci în plata de către pârâți, a unor drepturi salariale restante, respectiv a primei de concediu aferentă anilor 2001 - 2004, în cuantum actualizat cu rata inflației la data efectuării plății.
Prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, nu pot fi aplicabile în speță, deoarece în cazul reclamanților, drepturile salariale pretinse au fost stabilite în temeiul unor acte normative anterioare pe care ordonanța guvernamentală le-a abrogat.
Fiind, așadar, vorba de plata unor sume de bani asimilate drepturilor salariale, litigiului îi sunt aplicabile normele juridice conținute în Codul muncii.
în consecință și ținând seama de prevederile art. 284 alin. (2) din acest cod, art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., a fost stabilită competența de soluționare a litigiului de muncă, în favoarea Tribunalului Bacău, secția litigii și conflicte de muncă.
Văzând și dispozițiile art. 22 pct. 5 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5133/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5131/2005. Contencios → |
|---|
