ICCJ. Decizia nr. 5119/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 10 februarie 2005, reclamanta SC R.P. SA a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Ilfov, pentru refuzul nejustificat de acordare a subvențiilor prevăzute de H.G. nr. 1556/2002, pentru luna decembrie 2003, solicitând obligarea pârâților să întocmească documentațiile necesare în vederea încasării de către reclamantă, a subvențiilor în sumă totală de 9.583.251.000 lei, compusă din 7.354.942.000 lei, subvenție pentru porci sacrificați în abator propriu, 1.730.309.000 lei, subvenție pentru porci livrați către abatoarele autorizate și 498.000.000 lei, subvenție pentru scrofițe de reproducție.
în motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de H.G. nr. 1556/2002 și de Ordinul Ministerului Agriculturii nr. 70/2003, pentru a beneficia de subvenții de la bugetul de stat, deținând o exploatație agricolă constituită din animale (porcine) de producție și reproducție și având printre principalele domenii de activitate, producția de carne de porc și animale de reproducție.
S-a precizat că reclamanta, la data de 7 ianuarie 2004, a depus la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Ilfov, cererea pentru acordarea subvenției aferente lunii decembrie 2003, însă procedura de acordare a subvenției a fost stopată, cu motivarea nejustificată că societatea depunând documentația tardiv, la 7 ianuarie 2004, nu a fost inclusă la plată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (adresa nr. 6239 din 21 iulie 2004).
Prin sentința civilă nr. 683/2005 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă, reținându-se că nici H.G. nr. 1556/2002 și nici Ordinul Ministerului Agriculturii nr. 70/2003 nu prevăd un termen în cadrul căruia solicitanții au obligația de a cere acordarea subvențiilor.
Instanța de fond, prin încheierea din data de 5 aprilie 2005, a respins excepția autorității de lucru judecat, față de sentința civilă nr. 41/2005, a aceleiași instanțe, prin care s-a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, în condițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
împotriva sentinței au declarat recursuri în termen, pârâții.
în motivarea recursurilor s-a arătat că operează autoritatea de lucru judecat față de sentința civilă nr. 41/2005 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, astfel încât instanța s-a pronunțat cu privire la decăderea reclamantei din dreptul de a mai solicita emiterea unui act administrativ, fiind stins dreptul subiectiv pe care îl avea cu privire la această solicitare, întrucât a depășit termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 29/1990, care este un termen de decădere. în al doilea motiv al recursurilor pârâților, care sunt identice, s-a precizat că acțiunea este nefondată, întrucât petenta nu s-a adresat Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Ilfov, până la finele lunii decembrie 2003, conform art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 1556/2002, astfel încât este decăzută din dreptul de a obține subvenții.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursurilor, în lumina dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că sentința este legală și temeinică.
în cauză nu există autoritate de lucru judecat. Potrivit art. 1201 C. civ., pentru a opera această excepție, este necesar să existe triplă identitate de obiect, părți, cauză. în situația dată, identitatea de obiect nu a fost realizată, întrucât instanța, prin sentința civilă nr. 41/2005, nu a soluționat fondul pricinii, soluția bazându-se pe o excepție [neîndeplinirea procedurii prealabile în condițiile art. 5 alin. (1) - (4) din Legea nr. 29/1990].
Cât privește susținerea recurenților, în sensul că termenul de 30 de zile de sesizare a autorității emitente a actului, este un termen de decădere, prin depășirea căruia părții i se stinge dreptul subiectiv de a cere anularea actului sau obligarea la emiterea lui, Curtea a apreciat că nu este fondată.
Având în vedere principiile de drept public ale instituției contenciosului administrativ, termenul de 30 de zile pentru exercitarea acțiunii prealabile în temeiul Legii nr. 29/1990, este un termen pus la dispoziția autorității, pentru a recurge la o nouă examinare a actului și în consecință, pierderea acestui termen nu afectează dreptul de recurs administrativ ulterior, nici dreptul la acțiune în contenciosul administrativ și nici dreptul subiectiv al părții de a beneficia de subvenție.
Acțiunea de față a fost formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 și este supusă prevederilor noii legi a contenciosului administrativ.
Se constată că reclamanta s-a adresat pârâților, cu cererile înregistrate sub nr. 152 din 15 ianuarie 2005 și nr. 150 din 15 ianuarie 2005, la care a primit răspunsuri negative, cu motivarea că au fost depășite termenele prevăzute de art. 11 din H.G. nr. 1556/2002 și art. 20 din Ordinul Ministerului Agriculturii nr. 70/2003.
Refuzul pârâtelor este nejustificat, întrucât în aceste acte normative nu se menționează un termen înăuntrul căruia beneficiarul subvenției trebuie să formuleze cerere la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, pentru acordarea subvenției prevăzute de art. 1 din H.G. nr. 1556/2003.
Art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 1556/2002 prevede că "Direcțiile generale pentru agricultură și industrie alimentară județene sau a municipiului București, după verificarea și aprobarea documentațiilor pentru încasarea subvențiilor, întocmesc situațiile centralizatoare și le transmit la Direcția Generală de Patrimoniu Public și Gestiune a Mijloacelor Financiare din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, până la data de 5 a fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate până la finele lunii anterioare".
Se constată că singura obligație de respectare a unui termen revine Direcțiilor generale pentru agricultură județene sau a municipiului București, care trebuie să transmită documentația la ministerul competent, până la data de 5 a fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna anterioară.
Așa fiind, refuzul rezolvării cererilor reclamantei este nejustificat conform art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, iar recursurile au fost respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive de casare care să fie analizate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5136/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5120/2005. Contencios → |
|---|
