ICCJ. Decizia nr. 5135/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 24 februarie 2005, reclamanta SC G.P. SRL a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov, solicitând suspendarea executării procesului-verbal nr. 876 din 16 iulie 2004, prin care s-au stabilit în sarcina societății, obligații financiare în valoare de 21.498.392.894 lei, până la soluționarea contestației administrative.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a pronunțat încheierea din 13 decembrie 2004, prin care a admis cererea și a dispus suspendarea executării actului, până la soluționarea dosarului nr. 4229/2004, al aceleiași instanțe, apreciind că sunt întrunite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990, executarea creanței bugetare fiind de natură să conducă la blocarea activității agentului economic.
împotriva hotărârii au declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov, învederând că reclamanta nu a făcut dovada nici a cazului bine justificat, nici a producerii unei pagube iminente, astfel încât nu sunt întrunite condițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
S-a mai invocat și faptul că reclamanta avea la dispoziție calea contestației de executare, potrivit reglementării cuprinse în Codul de procedură fiscală, în care sens societatea chiar a și sesizat Judecătoria Buftea, potrivit prevederilor art. 400 C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea a reținut că reclamanta a formulat în instanță, acțiunea în contencios administrativ prin care a solicitat anularea procesului-verbal de control nr. 876 din 16 iulie 2004 și a deciziei emise de Ministerul Finanțelor Publice, nr. 284 din 20 septembrie 2004, formându-se dosarul nr. 4229/2004, al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Așadar, prima condiție cerută de art. 9 din Legea nr. 29/1990, a cazului bine justificat, era îndeplinită la data solicitării suspendării executării, instanța de fond apreciind în mod întemeiat că subzistă și cea de-a doua cerință, a iminenței pagubei, în raport cu valoarea însemnată a obligațiilor bugetare stabilite în sarcina societății.
De altfel, măsura suspendării dispusă de instanță, prin încheierea din 13 decembrie 2004, și-a produs efectele, între timp soluționându-se în primă instanță, litigiul privind anularea actului de control și a deciziei emise în procedură administrativă.
în acest sens, s-a depus la dosar un certificat, prin care se atestă că dosarul nr. 4229/2004 a fost soluționat de Curtea de Apel București care, prin sentința civilă nr. 1531 din 26 septembrie 2005, a admis acțiunea și a dispus anularea actelor administrative contestate.
în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a respins, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5137/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5139/2005. Contencios → |
|---|
