ICCJ. Decizia nr. 5139/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 12 aprilie 2005, reclamanta B.M. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor București, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 472 din 25 martie 2005, prin care s-a dispus mutarea sa temporară în funcția de șef birou vamal la Biroul Vamal Sighet, pe o perioadă de 6 luni, până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea acestui ordin.
în motivarea cererii, reclamanta a susținut că prin punerea în aplicare a ordinului menționat, i se aduc grave prejudicii în plan familial, întrucât este singura întreținătoare a fiicei sale în vârstă de 8 ani, iar noul loc de muncă ar presupune o navetă zilnică de 230 km, ceea ce o pune în imposibilitate să-și supravegheze copilul. în plus, a mai arătat reclamanta, naveta este costisitoare și îi reduce considerabil veniturile afectate pentru întreținerea familiei.
Prin sentința civilă nr. 141 din 9 mai 2005, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea și a dispus suspendarea ordinului, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea lui.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor București, prin Direcția Regională Vamală Oradea, susținând că delegarea reclamantei s-a datorat numărului redus de lucrători vamali din Biroul Vamal Sighet și mai ales, lipsei unui expert vamal, funcție pe care reclamanta o poate îndeplini în mod corespunzător, datorită pregătirii și experienței sale. S-a mai susținut că, fiind funcționar public, aceasta are obligația să se conformeze dispozițiilor primite.
Recursul nu este fondat.
în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004,art. 14 și 15, suspendarea executării unui act administrativ poate fi cerută în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
în speță, prin Ordinul nr. 472/2005 s-a dispus delegarea reclamantei, pentru o perioadă de 6 luni, la Biroul Vamal Sighet, aflat la o distanță de 230 km de actualul loc de muncă.
Or, în situația în care reclamanta a făcut dovada că are în îngrijire exclusivă pe fiica ei, în vârstă de 8 ani, elevă la o școală din Satu Mare, și că naveta zilnică este de cel puțin 5 ore, timp care adăugat la programul de lucru, înseamnă lăsarea ei fără nici o supraveghere, un interval destul de mare, precum și efectuarea unor cheltuieli importante care îi vor diminua veniturile afectate întreținerii familiei, legal și temeinic, instanța fondului a dispus suspendarea executării ordinului emis, ca fiind producător de prejudicii însemnate.
Faptul că este funcționar public nu presupune în mod obligatoriu respectarea dispozițiile primite și în situațiile în care motive familiale temeinice justifică refuzul acestora art. 84 lit. c) din Legea nr. 188/1999.
Astfel fiind și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5135/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5142/2005. Contencios → |
|---|
