ICCJ. Decizia nr. 5137/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 8 decembrie 2004, reclamanta SC T.S. SRL Pitești a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Argeș și A.R.R., anularea Hotărârii nr. 46 din 11 octombrie 2004, referitoare la aprobarea Programului de Transport Rutier de Persoane pentru traseul nr. 35, Cîmpulung - Schitu Golești, cu consecința înlăturării de la ofertare a acestui traseu menționat la poziția 17, precum și suspendarea acestui act administrativ, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că Hotărârea nr. 46 din 11 octombrie 2004 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 39 alin. (4) din Ordinul nr. 215/2004 al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, deoarece traseul înființat se suprapune parțial cu cel pentru care dispune de licență de execuție.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea din 17 ianuarie 2005, a dispus suspendarea parțială a Hotărârii Consiliului Județean Argeș, nr. 46 din 11 octombrie 2004, până la soluționarea prezentei contestații, reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Prin sentința nr. 12/F/CONT din 21 februarie 2005, aceeași instanță a admis acțiunea și a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 46 din 11 octombrie 2004 în ceea ce privește aprobarea Programului de Transport Rutier de Persoane pentru traseul nr. 35 Cîmpulung - Schitu Golești și a ofertării acestui traseu, la poziția nr. 17.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că înființarea traseului Cîmpulung - Schitu Golești, care se suprapune pe o distanță de cca. 10 km peste cel atribuit reclamantei, o lipsește pe aceasta de un număr de călători și inclusiv de fonduri bănești, în condițiile în care s-ar menține situația creată, iar în viitor, pentru a licita, ar trebui să suplimenteze numărul de autovehicule, să înființeze puncte de lucru la celelalte capete de linie, etc.
Pe de altă parte, includerea de noi trasee, presupune ca acestea să nu se suprapună peste cele deja existente (art. 30 pct. 4 din Ordinul nr. 215 din 9 martie 2004), astfel că prin înființarea noului traseu se încalcă dispozițiile legale.
împotriva sentinței, precum și a încheierii din 17 ianuarie 2005, a formulat recurs, pârâta A.R.R.
în recursul declarat împotriva sentinței prin care s-a soluționat fondul cauzei, recurenta a susținut următoarele:
- A.R.R. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu aprobă sau hotărăște cu privire la traseele județene sau gruparea acestora, ci face doar propuneri pe care le trimite, spre aprobare, Consiliului județean, în speță Consiliul Județean Argeș;
- SC T.S. SRL nu a contestat în termen Hotărârea nr. 46/2004;
- instanța a anulat neîntemeiat traseul nr. 35, oferta nr. 17, reclamanta nefăcând dovada prejudiciului suferit, prin introducerea acestuia și a reținut greșit că nu îndeplinește condițiile art. 30 alin. (4) din Ordinul nr. 215/2004.
Cu privire la încheierea din 17 ianuarie 2005, recurenta a arătat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile suspendării actului administrativ, reclamanta nefăcând dovada încălcării unui drept prevăzut de lege, iar prejudiciul invocat este incert și nedovedit.
Examinându-se cu prioritate motivul de ordine publică invocat din oficiu, privind competența de soluționare a cauzei în fond, se rețin cele ce urmează.
în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, judecarea acțiunilor formulate în baza art. 1 din lege este de competența tribunalului sau a curții de apel în a căror rază teritorială își are domiciliul, reclamantul, potrivit competenței materiale prevăzute de art. 2 și 3 C. proc. civ.
Prin art. 2 pct. 1 C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel, iar prin art. 3 pct. 1 din același cod se stabilește competența curților de apel, de a judeca, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
în speță, reclamanta a solicitat anularea hotărârii Consiliului Județean Argeș, nr. 46 din 11 octombrie 2004, prin care s-a aprobat, la propunerea A.R.R., Programul de Transport Rutier de Persoane.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. a) din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 215/2004, A.R.R. nu aprobă sau hotărăște în ceea ce privește traseele județene sau gruparea acestora, ci doar formulează propuneri pe care le trimite, spre aprobare, Consiliului județean, propuneri care nu constituie acte administrative producătoare de efecte juridice.
Numai hotărârile Consiliului județean, prin care se aprobă propunerile înaintate de A.R.R., sunt producătoare de efecte juridice.
în atare situație, în cauză, calitate procesuală pasivă nu are decât Consiliul Județean Argeș, ca emitent al actului administrativ atacat, nu și A.R.R., a cărei propunere, așa cum s-a menționat, nu reprezintă act administrativ producător de efecte juridice.
De altfel, reclamanta prin acțiune, a solicitat anularea hotărârii emise de Consiliul Județean, iar Curtea de Apel Pitești s-a pronunțat numai cu privire la acest act, dar fără a observa că fiind o autoritate a administrației publice locale, competența materială de soluționare a cauzei revenea tribunalului.
Pentru aceste considerente, recursul a fost admis, a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza, Tribunalului Argeș, secția de contencios administrativ, spre competentă soluționare.
Față de rezolvarea dată recursului, devine inutilă examinarea celorlalte motive de casare formulate.
Deoarece, prin încheierea din 17 ianuarie 2005, Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea parțială a Hotărârii Consiliului Județean Argeș, nr. 46 din 11 octombrie 2004, până la soluționarea contestației, deci până la momentul dezînvestirii sale, care a fost depășit odată cu pronunțarea hotărârii de fond, recursul declarat împotriva acestei încheieri se privește ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5141/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5135/2005. Contencios → |
|---|
