ICCJ. Decizia nr. 5142/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 154 din 15 aprilie 2005, a Curții de Apel Craiova, a fost admisă în parte, acțiunea reclamantului Centrul de Sănătate Dăbuleni, județul Dolj, în contradictoriu cu C.A.S. Dolj, fiind anulată în parte nota de constatare nr. 16111 din 18 septembrie 2002, întocmită de pârâtă, numai cu privire la lit. a) din cap. A al acestei note.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin nota atacată, Serviciul de audit Intern al C.A.S. Dolj a stabilit: plata nelegală din fonduri C.A.S., a sumei de 91.580.893 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate, fără acreditare, de către medicul P.A., cu încălcarea art. 36 din Legea nr. 145/1997; depășirea cheltuielilor pentru convorbiri telefonice, cu suma de 13.341.728 lei.
Asupra primului aspect a reținut instanța că, deși medicul sus-menționat optase pentru a intra în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, ca medic de familie și nu avea acreditare ca medic fizioterapeut, astfel cum a funcționat la Centrul Dăbuleni, serviciul de audit trebuia să țină cont de calitatea asistenței medicale furnizate asiguraților de către acel medic și de faptul că salariul plătit reprezintă contraprestația muncii efectuate. Pe acest temei a fost anulată nota cu privire la salariul plătit medicului neacreditat.
A fost respinsă acțiunea cu privire la cheltuielile telefonice, constatându-se că reclamanta nu a făcut dovada că acele convorbiri nu au fost făcute în interes personal.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamanta, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
Ulterior introducerii cererii, prin Ordinul ministrului sănătății nr. 682 din 28 iunie 2005, s-a aprobat reorganizarea centrului reclamant în Spital orășenesc, cu denumirea A.B. Dăbuleni.
în motivare este criticată respingerea capătului de cerere privind nelegalitatea imputării sumei reprezentând depășirea cheltuielilor telefonice, pe motiv că prejudiciul nu este cert, expertul însuși neputând determina cu certitudine fondurile din care a fost plătită această depășire.
Susține recurentul că suma imputată a fost plătită din venituri proprii ale centrului, iar nu din fondul primit de la C.A.S.
Critică recurentul, neobligarea pârâtei la toate cheltuielile de judecată efectuate, omițându-se o parte a onorariului de expertiză, în sumă de 2.500.000 lei.
împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs în termen, și pârâta C.A.S. Dolj, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
Recurenta critică sentința, ca fiind dată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 145/1997, privind asigurările sociale de sănătate și a deciziilor nr. 2, nr. 3, nr. 4 și nr. 9, emise de Comisia Națională de Acreditare, cu privire la criteriile de acreditare a personalului medical.
Arată recurenta că medicul P.A. era medic de familie, calitate incompatibilă cu cea de medic specialist (fizioterapie) și că angajarea pe un post vacant trebuia să se facă numai prin concurs și pe baza certificatului de acreditare.
Susține recurenta că responsabilitatea pentru nerespectarea acestor decizii aparține Centrului de Sănătate Dăbuleni care trebuia să plătească medicul angajat fără acreditare din sursele sale legale de venituri, și nu din fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursurile nu se fondează.
1. Din anexa nr. 13.1 la Nota de control a Serviciului de Audit Intern din cadrul C.A.S. Dolj, rezultă că toate facturile telefonice pentru plata telefonului mobil, emise de O. SA România, au ca titular Centrul de Sănătate Dăbuleni, iar chitanțele de plată au același titular. Ca urmare, instanța de fond a reținut în mod corect că nu există dovezi privind plata facturilor din venituri proprii. Conform adresei Centrului, nr. 144 din 27 februarie 2001, numai cumpărarea telefonului mobil s-a făcut din venituri proprii.
Completarea raportului de expertiză apreciază, pe baza încasărilor de venituri proprii făcute de Centru, că acesta ar fi putut plăti facturile telefonului mobil din aceste venituri, dar nu stabilește acest fapt pe baza datelor concrete din contabilitatea reclamantei.
în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea onorariului pentru expert, instanța în mod corect a stabilit suma pe baza dovezilor din dosar.
2. Centrul de Sănătate Dăbuleni avea în structură un compartiment de balneologie și recuperare medicală încă din anul 1994.
Medicul P.A., având certificat de competență în balneofizioterapie și recuperare medicală, a avut raporturi contractuale de muncă cu Centrul, până la 30 octombrie 1999.
în condițiile în care, după plecarea acesteia, postul a rămas vacant și urma a fi scos la concurs, la solicitarea Centrului, Direcția de Sănătate Publică, prin adresa nr. 5535 din 14 octombrie 1999, și-a dat avizul ca medicul P.A. să lucreze cu jumătate de normă la compartimentul respectiv, alternativa fiind desființarea compartimentului.
în aceste condiții s-a încheiat o convenție civilă (nr. 440 din 1 noiembrie 1999).
Așa fiind, constatarea din nota de control din fondurile C.A.S. pentru anii 2000, 2001 și perioada ianuarie - iulie 2002 nu se fondează.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5139/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5133/2005. contencios → |
|---|
