ICCJ. Decizia nr. 5151/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 14 aprilie 2005, reclamantul B.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16.240 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada noiembrie 1940 - aprilie 1945, familia sa a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu și să se refugieze în Florești, datorită represiunilor exercitate de autorități.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 429 din 22 iunie 2005, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 noiembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 noiembrie 2004.
Instanța a reținut că probele administrate atestă faptul că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, datorită persecuțiilor etnice, astfel că nu poate fi exclus de la beneficiul acordat de lege.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta, susținând că reclamantul nu îndeplinește condițiile legii, întrucât schimbul de domiciliu nu s-a datorat persecuțiilor etnice.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Așadar, Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de către regimurile instaurate în România și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe teritoriu liber.
în speță, reclamantul împreună cu familia sa, în luna noiembrie 1940, au părăsit localitatea Vlaha, care era pe teritoriu liber, astfel că nu se poate reține ca motiv al schimbării domiciliului, persecuția etnică.
Așa fiind, reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și nu poate beneficia de drepturile compensatorii acordate în baza acestei legi.
Față de cele ce preced, recursul este întemeiat, fiind admis, a fost casată hotărârea instanței de fond și a fost respinsă acțiunea formulată de B.A.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5152/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5150/2005. Contencios → |
|---|
