ICCJ. Decizia nr. 5152/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 7 aprilie 2005, reclamantul S.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât prin hotărârea nr. 952 din 7 martie 2005, pârâta i-a respins cererea formulată în acest sens.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada mai - august 1944, a fost nevoit să părăsească, împreună cu familia, localitatea de domiciliu (comuna Bilbor, județul Harghita), datorită persecuțiilor etnice.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 162 din 30 mai 2005, a admis contestația, a dispus anularea hotărârii contestate și a obligat pârâta la emiterea unei noi hotărâri care să constate că în perioada august 1944 - noiembrie 1944, reclamantul s-a aflat în situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să acorde drepturile prevăzute de art. 2, 4 și 5 din lege, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din analiza contestației, hotărârii și a probelor administrate, rezultă că reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că motivul pentru care reclamantul și familia sa au părăsit localitatea de domiciliu, nu este persecuția etnică.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Așadar, Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de către regimurile instaurate în România și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe teritoriul liber.
în speță, reclamantul, împreună cu familia sa, a părăsit localitatea de domiciliu, comuna Bilbor, județul Harghita, stabilindu-se în localitatea Șieuț, județul Bistrița-Năsăud, însă în acea perioadă, ambele localități se aflau sub administrația regimului maghiar.
Pe de altă parte, evacuarea populației din zonă a avut loc datorită operațiunilor de război, motivul strămutării nefiind cel etnic.
Cum reclamantul nu se încadrează în vreuna din situațiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, nu poate beneficia de drepturile compensatorii acordate în baza acestei legi.
Așa fiind, recursul este întemeiat și a fost admis, a fost casată sentința atacată și, pe fond, a fost respinsă acțiunea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5153/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5151/2005. Contencios → |
|---|
