ICCJ. Decizia nr. 5146/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 3 decembrie 2004, reclamantul M.D. a chemat în judecată Ministerul Justiției, în calitate de reprezentant al Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, solicitând obligarea pârâtului să-i recunoască, în baza O.U.G. nr. 214/1999, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că datorită originii sociale a fost persecutat politic, a fost obligat să presteze activități inferioare pregătirii sale, și, de asemenea, a fost strămutat în altă localitate și a suferit internări în spitale de psihiatrie.
Prin sentința nr. 71 din 7 iunie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 853 din 5 martie 2001 și a dispus obligarea pârâtului să emită o nouă decizie, prin care să recunoască reclamantului, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, conform O.U.G. nr. 214/1999.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul se încadrează în prevederile art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 214/1999, privind strămutarea într-o altă localitate, rezultând din probele administrate, că petiționarul a fost nevoit să se mute din motive politice, din Fălticeni, la Zărnești, unde a prestat activități inferioare studiilor superioare absolvite.
împotriva sentinței a declarat recurs, pârâtul Ministerul Justiției, în calitate de reprezentant al Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâtul a arătat că nu s-a făcut dovada că reclamantul a fost supus unor măsuri administrative abuzive, în sensul art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, retrogradarea din funcție nefiind consecința unor convingeri politice care să fi determinat acest fapt.
Cât privește strămutarea reclamantului în altă localitate, decât cea de domiciliu, pârâtul a menționat că nu a rezultat din probe că mutarea reclamantului în alt oraș a fost dispusă de organele securității sau ale miliției, cumulativ cu măsura interdicției de a se întoarce în localitatea de domiciliu.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea a constatat că instanța de fond a apreciat probele administrate și a aplicat legea în mod corect, reclamantul încadrându-se în prevederile O.U.G. nr. 214/1999, fiind supus în perioada menționată de ordonanță, unor măsuri administrative abuzive din motive politice.
Reclamantul, ca urmare a originii sociale și convingerii sale politice, a fost într-adevăr înlăturat de la Școala militară de ofițeri activi, unde era profesor și instructor și trecut în rezervă, iar ulterior, nevoit să desfășoare activități inferioare pregătirii sale profesionale.
Din aceleași considerente, reclamantul a fost obligat să-și mute domiciliul din Fălticeni și să se stabilească în Sarmizegetusa, localitate unde se afla sub stricta supraveghere a organelor de miliție.
în acest sens, actele depuse de reclamant se coroborează cu depozițiile martorilor H.D. și Ș.C., probe din care rezultă că în mod întemeiat a reținut instanța de fond, că sunt întrunite cerințele art. 1 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999.
în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5147/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5141/2005. Contencios → |
|---|
