ICCJ. Decizia nr. 5157/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 10 decembrie 2004, reclamanții M.M., T.N., C.D.E., P.L.S., A.A., A.M., P.M.M., M.E., I.M., B.L., U.M., A.V., S.I., H.I., P.I., C.M., M.G.L., C.F., T.E.D., A.L., H.F., H.A., D.M., M.A., P.M., D.A.L., V.R.A., V.D., C.N., A.F.A., C.S., Ț.M., judecători în cadrul Judecătoriei Botoșani și personalul auxiliar din cadrul aceleiași instanțe, respectiv A.L., B.D., R.M.R., N.E., H.X., C.R., N.M., N.L., B.C., G.L., G.C., V.M., O.S., C.L., C.D., D.N., J.R., P.C., B.C., R.I., V.L., P.L., D.G., T.G., L.M.V., A.D., O.B., P.R., M.V., C.P., J.M., M.L., D.A., A.S., G.T., B.M., B.I., M.N., P.Ș., M.B., Ș.M., S.M., C.N., Ș.D., M.C., T.D., C.C., J.L., Ș.I., M.P., B.C., V.I., U.E., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani și Ministerul Finanțelor Publice, plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu pe anii 2001, 2002, 2003 și 2004, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății și obligarea ordonatorului principal de credite, precum și a Ministerului Finanțelor Publice, să includă în bugetul pe anul 2005, sumele necesare plății primelor de concediu restante, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 168 din 14 martie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, reținând că, în speță, sunt incidente prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002.
Potrivit textului menționat, cauzele privind modul de stabilire a drepturilor salariale ale magistraților și celorlalte categorii de personal de specialitate sunt de competența Curții de Apel București.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 961 din 23 mai 2005, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența în favoarea Tribunalului Suceava.
Constatându-se existența unui conflict negativ de competență, dosarul a fost înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea a reținut că reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale neacordate pe perioada 2001 - 2004, necontestând modul de stabilire a drepturilor salariale, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., și nu cele ale O.U.G. nr. 177/2002.
Fiind învestită în vederea pronunțării unui regulator de competență, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că:
Potrivit art. 42 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 177/2002 (privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților), pentru nemulțumirile legate de "modul de stabilire a drepturilor salariale", magistrații și celelalte categorii de personal de specialitate prevăzute de această ordonanță, pot face contestație, în termen de 5 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiției sau Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, după caz; împotriva hotărârilor organelor de conducere se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București.
Așa fiind, se poate observa, cum corect a reținut și Curtea de Apel București, că în speță obiectul cererii vizează drepturi salariale restante și neacordate pe perioada 2001 - 2004 - parte din ele născute în baza altor reglementări legale, deoarece O.U.G. nr. 177/2002 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, conform art. 50 din acest act normativ - și nu nemulțumiri în legătură cu modul de stabilire a drepturilor salariale, așa cum în mod expres se stipulează în art. 42 din ordonanță.
Astfel, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, ci prevederile Codului muncii, respectiv cele ale art. 166, 269 și 284 din acest cod, întrucât în lipsa unei prevederi legale speciale pentru reparațiile cuvenite ca urmare a neacordării unor drepturi salariale deja stabilite. se aplică cele cu titlu de drept comun.
în acest context, conform art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competența judecării prezentului litigiu a fost stabilită în favoarea Tribunalului Suceava.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5171/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5158/2005. Contencios → |
|---|
