ICCJ. Decizia nr. 5159/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 27 mai 2003, reclamanții M.P.D., P.I.R., G.B., A.P., F.M., I.N., V.D., S.T., A.C., G.E.S., V.V., S.D., M.P., O.L. au solicitat anularea H.G. nr. 334/2003, prin care Institutul Național Român de Tracologie a fost trecut din subordinea Ministerului Educației și Cercetării, la Academia Română, ca Centru de Tracologie în cadrul Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan".
în motivarea acțiunii s-a arătat că desființarea Institutului Național Român de Tracologie este o gravă eroare pentru cercetarea științifică din România și are implicații internaționale; că art. 2 din hotărâre este nelegal, întrucât prevede preluarea personalului, prin examen sau concurs, deși Anexa nr. 1 prevede expres că întregul personal trece în cadrul Centrului de Tracologie.
La data de 12 iunie 2003, Ț.A.A. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând anularea art. 2 din H.G. nr. 334/2003.
La aceeași dată, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 175/2004, a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă în parte; s-a admis și cererea de intervenție principală și s-a anulat parțial H.G. nr. 334/2003, respectiv art. 2 pct. 1, referitor la condiția examenului sau concursului în privința preluării personalului; celelalte dispoziții ale hotărârii de guvern au fost menținute și s-a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului.
Instanța a reținut că numai dispozițiile art. 2 pct. 1 din hotărârea de guvern sunt nelegale, întrucât încalcă dispozițiile Codului muncii.
împotriva acestei sentințe au declarat recursuri în termen, reclamanții, pârâtul Guvernul României și intervenientul-accesoriu Ministerul Educației și Cercetării.
în motivarea recursului reclamanților s-a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate în cauză (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.). Detaliind susținerea, recurenții-reclamanți au reiterat motivarea acțiunii, în sensul că hotărârea de guvern este lapidară, nu face referiri la organizarea Centrului de Tracologie, respectiv ce se întâmplă cu cele 7 filiale ale Institutului și nici cu cele 6 secții; că Institutul "Vasile Pârvan" a fost în imposibilitate de a cuprinde întreaga activitate și programul de cercetare nu se mai poate derula; că în mod nelegal unor salariați li s-a desfăcut contractul de muncă, deși prin hotărârea contestată, Academia Română avea obligația să mențină întregul personal al fostului Institut Național Român de Tracologie; că nu se găsește un spațiu adecvat pentru activitatea Centrului de Tracologie.
în recursurile Guvernului României și Ministerului Educației și Cercetării s-a arătat, în esență, că în mod nelegal a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de Ț.A.A., care nu a respectat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990; că art. 2 pct. 1 din H.G. nr. 334/2003 este conformă dispozițiilor art. 30 alin. (1) din noul C. muncii.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursurilor în lumina dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., Curtea a reținut următoarele:
Prin H.G. nr. 334/2003, Institutul Național Român de Tracologie a fost trecut din subordinea Ministerului Educației și Cercetării, la Academia Română, ca Centru de Tracologie, în cadrul Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan".
Hotărârea de guvern a fost adoptată conform prevederilor art. 107 din Constituția României, prin însușirea de către Guvern, a proiectului inițiat de Ministerul Educației și Cercetării și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Din cuprinsul art. 1 din hotărâre rezultă că s-a realizat o comasare prin absorbție conform art. 41 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, întrucât persoana juridică (Institutul Național Român de Tracologie), care și-a încetat existența, a fost încorporată într-o altă persoană juridică, ce și-a sporit, astfel, activitatea (Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" din subordinea Academiei Române).
în conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, în cazul absorbției, persoana juridică dobândește drepturile și este ținută de obligațiile persoanei juridice pe care o absoarbe. Adică, persoana juridică dobânditoare răspunde și pentru toate obligațiile preluate de la persoana absorbită.
Drept urmare, persoana juridică dobânditoare trebuie să preia personalul Institutului Național Român de Tracologie, necondiționat de susținerea vreunui examen sau concurs, întrucât salariații nu sunt nou încadrați, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 30 C. muncii.
De asemenea, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 56 lit. c) C. muncii, astfel cum susține Ministerul Educației și Cercetării, întrucât acest text legal are în vedere încetarea de drept a contractului individual de muncă, în situația dizolvării angajatorului persoana juridică.
Or, dizolvarea persoanei juridice este o formă de divizare, care constă în împărțirea patrimoniului unei persoane juridice, între două sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel naștere. întotdeauna dizolvarea presupune lichidarea persoanei juridice, situație care nu se regăsește în cauza de față.
Concluzionând, Curtea a apreciat că personalul Institutului Național Român de Tracologie trebuia preluat necondiționat de către Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" din subordinea Academiei Române, întrucât a avut loc o reorganizare a persoanei juridice, prin absorbție.
Personalul Institutului Național Român de Tracologie avea contracte de muncă încheiate în baza unor examene sau concursuri, fiind în majoritate specialiști în domeniul de activitate al Institutului.
Sub acest aspect, recursurile formulate de Guvernul României și de Ministerul Educației și Cercetării sunt neîntemeiate, instanța de fond anulând în mod legal dispoziția din art. 2 alin. (1) a H.G. nr. 334/2004, referitoare la condiția examenului sau concursului pentru preluarea personalului.
în ce privește primul motiv din recursul declarat de Guvernul României, și acesta este nefondat.
Intervenienta Ț.A.A. a formulat plângere prealabilă, astfel cum dispune art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, cererea fiind înregistrată la Guvernul României, sub nr. 17/6174 din 24 aprilie 2003.
Referitor la restul dispozițiilor hotărârii de guvern, Curtea a apreciat că sunt legale.
Nemulțumirea recurenților-reclamanți se referă în realitate la modul de executare a hotărârii, situație care excede controlului instanței învestită cu anularea H.G. nr. 334/2003.
Toate aspectele criticate în acțiune și implicit, în recursul reclamanților, sunt în legătură cu punerea în executare a dispozițiilor H.G. nr. 334/2003. Persoana juridică absorbantă și-a sporit activitatea, cu cea a persoanei juridice absorbite și este obligată să țină seama de activitatea complexă pe care o desfășura Institutul Național Român de Tracologie. în măsura în care nu a fost respectată această obligație legală, persoanele interesate puteau ataca actele Institutului de Arheologie, prin care li s-ar fi încălcat drepturi prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, recursul reclamanților este, de asemenea, nefondat și a fost respins ca atare, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5158/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5161/2005. Contencios → |
|---|
