ICCJ. Decizia nr. 5153/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 2256 din 5 aprilie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a respins, ca tardiv formulate, recursurile declarate de R.I. și M.G., împotriva deciziei nr. 534 din 25 septembrie 2003, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României.
S-a reținut că față de data comunicării acestei decizii, 28 noiembrie 2003, declararea recursurilor la 17 și, respectiv, 18 decembrie 2003, s-a făcut peste termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ.
împotriva deciziei nr. 2256/2005, R.I. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ.
în esență, contestatorul a susținut că recursul său a fost declarat în termen, la 13 decembrie 2003 și înregistrat la înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere măsurile dispuse ca urmare a aplicării O.G. nr. 117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi, de către instanțele judecătorești.
Contestația în anulare nu este întemeiată.
Decizia secției jurisdicționale nr. 534/2004 a fost comunicată contestatorului, la 28 noiembrie 2003, iar recursul a fost înregistrat la instanța competentă, conform dispozițiilor art. 302 C. proc. civ., la 18 decembrie 2003.
Faptul că acest recurs ar fi fost înregistrat în termen la înalta Curte de Casație și Justiție, nu are relevanță sub aspectul dovedirii respectării cerințelor art. 301 C. proc. civ., atâta timp, cât dispozițiile art. 302 condiționează sub sancțiunea nulității depunerii recursului la instanța a cărei hotărâre se atacată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5154/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5152/2005. Contencios → |
|---|
