ICCJ. Decizia nr. 5161/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 23 iunie 2005, SC T.V. SRL Piatra Neamț a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 556 din 29 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul de a se constata că recurenta are calitate procesuală activă. Ca atare, întrucât instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, s-a cerut casarea cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
în motivarea recursului se susține că din considerentele sentinței atacate nu rezultă împrejurările de fapt sau de drept care să determine aprecierea lipsei calității procesuale active pentru recurentă. Așa fiind, recurenta consideră că respingerea acțiunii sale, pe excepția lipsei calității procesuale active, întemeiată pe considerente de natură subiectivă, poate fi privită ca o împiedicare a accesului liber la justiție.
Pe fondul cauzei, recurenta susține că față de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 333/2003, privind paza obiectivelor, s-a încălcat dreptul său de a decide cu privire la organizarea pazei patrimoniului său.
Așa fiind, recurenta-reclamantă susține că a trebuit să formuleze acțiune judecătorească, cu privire la care s-a pronunțat hotărârea pe care o atacă în cauză.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 556 din 29 martie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC T.V. SRL Piatra Neamț, excepția invocată de Guvernul României.
Acțiunea formulată de reclamanta SC T.V. SRL Piatra Neamț, în contradictoriu cu Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor, astfel cum a fost precizată și restrânsă, a fost respinsă, ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Prin sentința atacată cu recurs în cauză s-a reținut că reclamanta SC T.V. SRL Piatra Neamț a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor, S.R.I., solicitând înlăturarea, ca nelegală, a dispozițiilor Cap. X Secțiunea a 3-a art. 39 și urm. din Anexa nr. 3, având drept conținut normele tehnice privind proiectarea și realizarea sistemelor tehnice de protecție și alarmare împotriva efracției, aprobate prin H.G. nr. 1010/2004.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prestează servicii de acordări de împrumuturi pe bază de amanet. A mai menționat că în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 333/2003 [art. 69 lit. b)], Guvernul avea obligația să stabilească norme tehnice care trebuie respectate cu ocazia proiectării și realizării sistemelor de alarmare împotriva efracției.
Reclamanta a mai precizat că, deși subiecții normelor tehnice trebuiau să fie operatorii economici care proiectează și realizează sisteme de alarmare împotriva efracției, în cuprinsul Anexei nr. 3 la H.G. nr. 1010/2004,art. 39 și urm., s-au introdus în mod nelegal, obligații derogatorii de la lege în sarcina prestatorilor de servicii de casă de amanet, deși aceștia din urmă nu proiectează și nici nu produc sisteme de alarmare împotriva efracției.
Instanța a mai reținut că petentul a mai susținut că prin actul administrativ în discuție au fost încălcate dispozițiile art. 3 și 52 din Legea nr. 333/2003, care statuează că modalitățile concrete de organizare și de executare a pazei se stabilesc de conducătorii unităților, cu sprijinul de specialitate al poliției, în funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin.
S-a menționat, de asemenea, de reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, că obligațiile introduse în mod nelegal, în conținutul acestor norme, o obligă la efectuarea unor cheltuieli suplimentare și, astfel, este vătămată.
La dosarul nr. 4190/2004, al Curții de Apel București, reclamanta a depus cerere (și instanța a luat act de ea), de renunțare a acesteia la judecarea cauzei, în contradictoriu cu pârâții S.R.I. și Ministerul Finanțelor Publice.
Instanța de fond a admis excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei și precizând că nu se poate primi susținerea ei că a fost vătămată într-un drept sau interes recunoscut de lege prin emiterea normelor tehnice privind proiectarea și realizarea sistemelor tehnice de protecție și de alarmare împotriva efracției, a respins acțiunea.
Această poziție a instanței nu este motivată.
Analizându-se hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs, a actelor cauzei și a dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că în mod greșit instanța a reținut că recurenta-reclamantă nu are calitate procesuală activă.
Așa cum rezultă din art. 3 și 52 din Legea nr. 333/2003, "modalitățile concrete de organizare și executare a pazei se stabilesc de conducătorii unităților, cu sprijinul de specialitate al poliției, în funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin".
Așa fiind, nu se poate susține că reclamanta nu are calitate procesuală activă, pentru a prezenta în fața instanței de judecată, susținerea că a fost vătămată prin dispozițiile legale sus-citate din normele de aplicare a legii (Cap. X Secțiunea a 3-a art. 39), contestarea sa a actului administrativ în discuție urmând a se judeca pe fond de instanță.
Deci, hotărârea atacată este greșită, blocându-se accesul la justiție al reclamantei, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active, astfel încât, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul declarat a fost admis, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5159/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5163/2005. Contencios → |
|---|
