ICCJ. Decizia nr. 5187/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 4710 din 17 noiembrie 2004, reclamantul M.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea pentru Străini, anularea adresei nr. 610143 din 15 septembrie 2004, emisă de pârât, prin care i s-a respins cererea de stabilire a domiciliului în România.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3395 din 14 decembrie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.N., în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea pentru Străini.
în motivarea soluției s-a reținut că la data analizării cererii reclamantului, de aprobare a stabilirii domiciliului în România, acesta nu îndeplinea condiția prevăzută de art. 71 alin. (1) lit. a) pct. II din O.U.G. nr. 194/2002, neavând o ședere temporară, legală și continuă de cel puțin 6 ani în România, reclamantul fiind sancționat contravențional pentru nesolicitarea în termen a prelungirii dreptului de ședere pe teritoriul României.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul M.N., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând, în esență, că: instanța s-a pronunțat, fără ca pârâtul să fi depus actele în baza cărora a fost emisă decizia contestată, hotărârea necuprinzând motivele pe care se sprijină, că instanța nu a avut în vedere împrejurarea că Legea nr. 123/2001 prevedea obligația străinilor de a solicita prelungirea duratei de valabilitate a vizei, cu cel puțin 24 de ore înainte de expirarea acesteia, iar nu cu 30 de zile înainte, cum greșit a reținut instanța.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, putând ordona în acest sens, administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
în speță, instanța trebuia să verifice temeinicia susținerilor reclamantului, prin examinarea tuturor actelor în baza cărora a fost emis actul administrativ contestat, acte care nu se regăsesc în dosarul cauzei.
Pentru completarea probatoriului în sensul arătat, este necesară rejudecarea cauzei, instanța urmând a pune în discuția părților, administrarea probei cu înscrisuri, precum și a altor probe ce vor fi precizate de părți, dacă acestea sunt în măsură să lămurească aspectele deduse judecății.
în consecință, recursul fiind întemeiat în sensul arătat, a fost admis, dispunând casarea hotărârii și trimiterea cauzei, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5192/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5189/2005. Contencios → |
|---|
