ICCJ. Decizia nr. 5190/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 1106 din 28 februarie 2005, la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, anularea deciziei nr. 120.585 din 5 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 91 din 8 aprilie 2005, a respins, ca tardivă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara.
în motivarea soluției s-a reținut că reclamantul a primit hotărârea contestată nr. 942 din 23 decembrie 2004, emisă de pârâtă, la data de 9 ianuarie 2005, iar acțiunea a fost trimisă prin poștă, la data de 22 februarie 2005, depășind termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul M.M., susținând, în esență, că, în mod greșit acțiunea fost respinsă ca tardivă, întrucât a contestat decizia nr. 120.585 din 5 ianuarie 2005, emisă de pârâtă, înăuntrul termenului de 45 de zile prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru contestație, în raport cu data de 10 ianuarie 2005, a comunicării respectivei decizii.
Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 3041C. proc. civ. se constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce se vor menționa în continuare.
Prin acțiune, reclamantul M.M. a solicitat anularea deciziei nr. 120.585 din 5 ianuarie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, iar instanța, fără a pune în vedere reclamantului, să-și precizeze obiectul cererii, în raport cu acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, modificată și completată, s-a pronunțat față de o cerere inexistentă privind anularea hotărârii nr. 942 din 23 decembrie 2004, emisă de aceeași pârâtă.
în funcție de precizarea obiectului cererii, care se impunea a fi făcută de reclamant, instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra competenței materiale, dacă obiectul cererii era anularea deciziei nr. 120.585 din 5 ianuarie 2005 sau să se pronunțe asupra eventualei tardivități a cererii, dacă aceasta viza anularea hotărârii nr. 942 din 23 decembrie 2004, în raport, însă, cu data comunicării acestei hotărâri, reclamantului și după caz, pe fondul pricinii.
Neprocedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre casabilă, potrivit prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
în consecință, recursul fiind întemeiat în sensul arătat, a fost admis, dispunând casarea hotărârii și trimiterea cauzei, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5188/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5183/2005. Contencios → |
|---|
