ICCJ. Decizia nr. 5192/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Suceava, sub nr. 947 din 11 aprilie 2005, reclamantul N.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1677 din 18 martie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind refugiat etnic, pentru perioada martie 1944 - martie 1945.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 202 din 18 mai 2005, a admis acțiunea formulată de reclamantul N.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani. A anulat hotărârea nr. 1677/2005, emisă de pârâtă. A stabilit că reclamantul N.D. beneficiază de prevederile legii nr. 189/2000, fiind refugiat etnic, pentru perioada martie 1941 - martie 1945.
în motivarea soluției s-a reținut că față de realitățile istorice ale perioadei, trupele sovietice intrând pe teritoriul Bucovinei de Nord, în urma ofensivei din martie 1944, populația s-a retras din fața armatei în ofensivă, trecerea liniei frontului fiind practic imposibilă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., susținând, în esență, că reclamantul a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - martie 1945, iar instanța de fond i-a acordat prin hotărârea atacată, drepturile cerute pentru perioada martie 1941 - martie 1945.
Se susține, de asemenea, în motivarea recursului că refugiul reclamantului s-a datorat înaintării frontului sovietic, iar nu persecuțiilor din motive etnice.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legal incidente pricinii și potrivit art. 3041C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor menționa în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Intimatului-reclamant îi sunt incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, așa cum rezultă din probele aflate în dosarul cauzei.
Dar, instanța de fond a greșit asupra perioadei martie 1941 - martie 1945, acordând mai mult, decât s-a cerut, reclamantul precizând prin acțiune, perioada martie 1944 - martie 1945. La aceeași perioadă se referă și martorii, în declarațiile notariale.
De altfel, și din punct de vedere istoric, la 1 iulie 1941, teritoriul Basarabiei a fost retrocedat României, astfel că până în martie 1944 nu au mai existat persecuții etnice, în accepțiunea prevederilor legale, întrucât regimul instaurat în România, în întregime sub administrație românească, exclude eventualitatea unor persecuții din motive etnice, aplicate cetățenilor români.
Așa fiind, pentru motivele arătate, recursul este fondat și a fost admis, sentința atacată a fost modificată, în sensul că s-a redus durata refugiului, la perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945, menținând celelalte dispozițiile ale sentinței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5183/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5187/2005. Contencios → |
|---|
