ICCJ. Decizia nr. 5194/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Suceava, sub nr. 1196/COM din 29 aprilie 2005, reclamantul A.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, reducerea perioadei restrictive de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului dispusă de pârât pe timp de 5 ani, până la 12 februarie 2008, la un an.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 209 din 1 iunie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și în consecință, a dispus reducerea perioadei restrictive de folosire a pașaportului de către reclamant, la un an de zile, începând cu data de 12 februarie 2004.
în motivarea soluției s-a reținut că pârâtul nu a demonstrat motivul returnării reclamantului din Belgia și nici că reclamantul a săvârșit vreuna din faptele enumerate de art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 84/2003.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, susținând că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a elementelor care caracterizează situația de fapt a reclamantului.
Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 3041C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
în temeiul dispozițiilor art. 14 lit. e) din O.G. nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998, cu modificările și completările ulterioare, autoritățile competente i-au suspendat reclamantului, dreptul de a folosi pașaportul pentru o perioadă de 5 ani, întrucât acesta a fost returnat în mod repetat din străinătate, în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu Franța, Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia. Pentru stabilirea perioadei de suspendare a dreptului de a folosi pașaportul s-a reținut de aceste autorități, încălcarea repetată de către reclamant, a condițiilor pe care cetățenii români trebuie să le respecte pentru a călători în spațiul Schengen. S-a avut în vedere și contextul în care migrația ilegală este de natură să greveze eforturile de integrare europeană ale României, pentru nu a fi afectat regimul juridic aplicat cetățenilor români de către statele occidentale.
Or, în această situație, reducerea duratei de suspendare a folosirii pașaportului la minimul de un an prevăzut de lege, este nejustificată, intimatul-reclamant dovedind perseverență în nerespectarea dispozițiilor legale privind condițiile de exercitare a dreptului de liberă circulație.
Pe de altă parte, faptele de genul celor săvârșite de reclamant, se răsfrâng asupra întregii comunități, afectând regimul juridic aplicat cetățenilor români de către statele aparținând spațiului Schengen.
Așa fiind, recursul este fondat și ca atare, a fost admis. A fost casată sentința atacată și rejudecând cauza în fond, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5196/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5188/2005. Contencios → |
|---|
