ICCJ. Decizia nr. 5266/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5266/2005
Dosar nr. 2186/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 martie 2005, reclamanta T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 15875 din 21 ianuarie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta a arătat că este îndreptăţită la recunoaşterea drepturilor prevăzute de legea sus-menţionată, întrucât, în perioada 15 iulie 1944 - 31 decembrie 1944 a fost nevoită să se refugieze împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, Turda, judeţul Cluj, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate asupra populaţiei române din zonă, de trupele de ocupaţie hortysto - fasciste.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 281 din 27 aprilie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să–i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 15 iulie 1944 - 20 decembrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2004.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea acestei hotărâri judecătoreşti, în sensul acordării drepturilor începând cu 5 septembrie 1944, cu motivarea că localitatea Turda a fost ocupată doar în perioada 5 septembrie 1944 - 5 octombrie 1944, aşa cum reiese din adresa nr. C/2576, emisă de Arhivele Statului, în afara acestui interval nefiind justificate persecuţiile etnice invocate.
Critica formulată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
În mod eronat, recurenta susţine că intimata-reclamantă nu s-ar afla în această situaţie.
Astfel, din declaraţiile autentice ale martorilor S.I., P.S. şi M.A., coroborate cu înscrisurile depuse, rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002, că în perioada 15 iulie 1944 - 20 decembrie 1944, împreună cu familia, intimata s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Turda - Hotar Cânepişti, ca urmare a persecuţiilor exercitate de către autorităţile militare de ocupaţie, respectiv de trupele hortyste.
Nu se poate reţine ca perioadă a persecuţiilor etnice, exclusiv intervalul 5 septembrie 1944 - 5 octombrie 1944, rezultat din adresa nr. C/2576/2005, aşa cum propune recurenta, pe de o parte pentru că, aşa cum rezultă chiar din conţinutul adresei menţionate, aceste date s-au stabilit numai pe baza unor documente ale Poliţiei Turda din anii 1944 - 1945, găsite în arhive, ceea ce nu înlătură posibilitatea unei alte situaţii de fapt, respectiv a existenţei unor persecuţii reale, anterior consemnării acestora în documente oficiale.
Pe de altă parte, situaţia de fapt trebuie apreciată în raport cu realităţile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuţiile etnice exercitate asupra populaţiei române, de către autorităţile de ocupaţie.
Şi, de altfel, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, martorilor, care s-au aflat în aceeaşi situaţie cu intimata, le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, faţă de dovezile existente la dosar, se reţine că sentinţa este legală şi temeinică, considerente pentru care, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 281 din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5265/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5267/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
