ICCJ. Decizia nr. 5268/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5268/2005
Dosar nr. 2190/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 ianuarie 2004, reclamanta H.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 11781 din 29 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta a arătat că este îndreptăţită la acordarea drepturilor prevăzute de legea sus-menţionată, întrucât în anul 1940, din cauza persecuţiilor etnice, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, împreună cu părinţii şi fraţii săi, care au şi beneficiat de drepturile respective.
Tribunalul Cluj, secţia civilă prin încheierea nr. 95 din 5 februarie 2004, în considerarea dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 366 din 9 martie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 octombrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, fiind născută în timpul refugiului părinţilor săi, reclamanta a suferit aceleaşi prejudicii cu aceştia, fiind îndreptăţită, astfel, la atestarea statului de refugiată.
Recursul declarat împotriva sentinţei a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 579 din 2 februarie 2005, hotărârea fiind casată cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, în vederea stabilirii situaţiei reale de fapt dedusă judecăţii, ţinând cont de faptul că reclamanta s-a născut în anul 1933, nu în timpul refugiului părinţilor săi, cum greşit a apreciat prima instanţă.
În fond după casare, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 279 din 27 aprilie 2005, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 11781/2004 şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 20 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2003.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei din urmă sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii judecătoreşti atacate, în sensul respingerii acţiunii şi al menţinerii actului administrativ contestat.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că situaţia dedusă judecăţii nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât schimbarea domiciliului în luna iunie a anului 1940 (după cum arată martorii), nu putea constitui concretizarea unei persecuţii pe criterii etnice, în accepţiunea legii invocate.
Critica formulată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
În mod eronat, recurenta susţine că reclamanta nu s-ar afla în această situaţie.
Astfel, din declaraţiile judiciare ale martorilor A.M. şi N.P., consemnate în dosarul de fond, rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002, că, împreună cu părinţii şi fraţii săi, intimata s-a refugiat din Cluj, la Turda, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de Viena, de către autorităţile de ocupaţie.
Aparentele neconcordanţe dintre declaraţiile date de aceiaşi martori în faţa notarului, au fost lămurite de către instanţa de fond, martorii lămurind în mod direct şi nemijlocit inadvertenţele privind data plecării în refugiu a intimatei.
De altfel, după cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond după casare, fratelui reclamantei, H.R., aflat în aceeaşi situaţie, recurenta i-a atestat calitatea de refugiat, pentru aceeaşi perioadă, prin hotărârea nr. 11464 din 23 octombrie 2004.
În consecinţă, faţă de dovezile existente la dosar, se reţine că sentinţa este legală şi temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 279 din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5267/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5269/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
