ICCJ. Decizia nr. 5325/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5325/2005
Dosar nr. 2308/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.E. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Covasna, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 1416 din 2 februarie 2005 şi pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, cu acordarea drepturilor băneşti cuvenite.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actul administrativ atacat nu i s-au recunoscut drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deşi s-a născut în perioada în care părinţii săi erau refugiaţi în comuna Breţcu, judeţul Covasna, ca urmare a Tratatului de la Viena din 6 septembrie 1940.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 81/F/CA din 14 iunie 2005, a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 1426/2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia din urmă, să-i emită reclamantei, o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, republicată, pentru perioada cuprinsă între 25 septembrie 1942 şi 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor cuvenite, începând cu data de 1 februarie 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului, dobândind calitatea şi statutul de refugiat al părinţilor săi.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Covasna.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este nelegală, întrucât contestatoarea s-a născut la 25 septembrie 1942, iar refugiul a survenit la 6 septembrie 1940, astfel încât s-a creat o diferenţă mai mare de 300 de zile dintre data naşterii şi data refugiului părinţilor acesteia, or, potrivit Codului familiei, perioada concepţiei este cuprinsă între 180 a zi şi a 300-a zi dinaintea naşterii copilului.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii, aflându-se în una din situaţiile enumerate de lege.
Din interpretarea acestor prevederi rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Ceea ce reglementează legea, este, deci, stabilirea, determinarea situaţiei de obligare să îşi părăsească domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susţine că, dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază de drepturile părinţilor, pentru că este evident, că şi minorul a avut de îndurat aceleaşi suferinţe şi neajunsuri, ca şi părinţii săi, obligaţi să îşi părăsească domiciliul.
Faptul că reclamanta s-a născut după începerea refugierii, respectiv după 1 mai 1941 şi în intervalul mai mare de 300 de zile de la începerea refugiului, nu prezintă importanţă în cauză, ci doar în materie de succesiuni.
Pe de altă parte, domiciliul copilului minor nu poate fi altul, decât acela al părinţilor, fapt prevăzut atât de Codul civil, cât şi de Codul familiei şi care conduce la concluzia că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Covasna urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Covasna împotriva sentinţei civile nr. 81/F/CA din 14 iunie 2005, a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 5324/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5326/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|