ICCJ. Decizia nr. 5330/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5330/2005
Dosar nr. 2380/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.J. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 17184 din 7 aprilie 2005, cu consecinţa obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită, este nelegală, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate dovedită prin declaraţiile martorilor.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 426 din 20 iunie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 17184 din 7 aprilie 2005, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta din urmă, să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că din probele depuse la dosar rezultă că reclamantul a fost strămutat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, urmare a persecuţiilor etnice.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând sentinţa, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că din documentele depuse în probaţiune, aşa-zisul refugiu a avut loc în luna septembrie 1940, din localitatea Galaţi, localitate aflată sub administraţia Statului român, schimbul de domiciliu nefiind urmare a persecuţiei etnice, astfel că nu pot fi aplicate în speţă dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
A mai susţinut şi că instanţa interpretează legea, în sensul că orice schimbare de domiciliu, indiferent care ar fi motivul şi perioada, este echivalentă cu un refugiu în sensul HG nr. 127/2002.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice.
Din interpretarea acestor prevederi rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Ceea ce reglementează legea, este, deci, stabilirea, determinarea situaţiei de obligare a persoanei în cauză să îşi părăsească domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940.
Potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţii cu martori.
În cauză, din declaraţiile autentificate ale martorilor P.M.E. şi V.I., rezultă că reclamantul, împreună cu familia acestuia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Galaţi, în oraşul Cluj, urmare a persecuţiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu a acestuia, reîntoarcerea având loc în luna martie 1945.
Faţă de considerentele sus menţionate, se constată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, astfel că recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 426 din 20 iunie 2005, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5329/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5331/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
