ICCJ. Decizia nr. 5331/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5331/2005
Dosar nr. 2191/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.I. a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Oradea, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu acestea, să dispună anularea Ordinului nr. 75/2005, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor şi obligarea pârâtei să emită un nou ordin, prin care salarizarea să se facă potrivit funcţiei publice şi gradului profesional, conform Legii nr. 161/2003. A mai solicitat repunerea în situaţia anterioară şi să i se restituie diferenţa dintre salariul cuvenit potrivit funcţiei şi gradului profesional stabilite în temeiul Legii nr. 161/2003.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin actul atacat a fost reîncadrat în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 92/2004, în gradul profesional asistent, ignorându-se reîncadrarea pe care a deţinut-o, astfel că nu are posibilitatea să promoveze în grad timp de 2 ani, conform art. 64 din OG nr. 82/2000, creându-i-se o situaţie de inechitate faţă de persoanele care pot participa la concurs pentru ocuparea unei funcţii publice vacante.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 287 din 28 aprilie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamant, reţinând că actul administrativ atacat este legal, în ceea ce priveşte efectele produse faţă de reclamant.
Instanţa de fond a mai reţinut că în aplicarea OUG nr. 92/2004, legiuitorul a avut în vedere funcţiile publice identificate prin categorie, clasă şi grad de salarizare şi în gradele profesionale ce au fost dobândite ca urmare a aplicării Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publice nr. 218/2003.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul I.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor aduse şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă.
Prin OUG nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se ca din anul 2006 să se aplice un sistem unitar de salarizare a funcţionarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase şi grade profesionale şi salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanţa şi complexitatea atribuţiilor din fişa postului.
Prin art. 6 alin. (1) - (9) din OUG nr. 92/2004 s-a prevăzut reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie, în grad profesional şi trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care o aveau conform OUG nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice.
Prin Ordinul nr. 75 din 26 ianuarie 2005, emis de şeful Autorităţii Naţionale a Vămilor, s-a dispus ca, începând cu data de 1 ianuarie 2005, funcţionarii publici din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Oradea şi birourile vamale subordonate să se reîncadreze în funcţiile publice redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază compensatorii conform anexei la acest ordin.
Potrivit anexei la Ordinul nr. 75/2005, reclamantul a fost salarizat în temeiul OUG nr. 82/2004, la categoria A, clasa III, gradul 1 şi a fost reîncadrat în gradul profesional „asistent", treapta I, în funcţia de execuţie de inspector.
În mod corect, instanţa fondului a reţinut că, atât reîncadrarea, cât şi salarizarea s-au făcut în baza art. 6 alin. (3) din OUG nr. 92/2004, recurentul beneficiind de salariul de bază prevăzut în Anexa nr. III la această ordonanţă, începând cu 1 ianuarie 2005.
Ordinul contestat de recurentul-reclamant a fost emis, deci, pe baza şi în executarea dispoziţiilor legale, respectiv OUG nr. 92/2004.
Fiind sesizată în anul 2005, cu mai multe excepţii de neconstituţionalitate care au vizat prevederile art. 6 din OUG nr. 92/2004, Curtea Constituţională a statuat că, atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări, nu reprezintă drepturi fundamentale care nu s-ar putea modifica pentru viitor, tot prin lege, aşa cum s-a întâmplat prin OUG nr. 92/2004. De asemenea, s-a statuat că încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici ţine de opţiunea liberă a legiuitorului şi nu reprezintă o retrogradare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai reţine că nu poate fi primită şi este lipsită de temei, susţinerea privind retroactivitatea Ordinului nr. 75 din 26 ianuarie 2005, întrucât indicarea datei de 1 ianuarie 2005 s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile legale.
Faţă de cele expuse, se va menţine, ca legală şi temeinică, sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ce a făcut obiectul recursului de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.I. împotriva sentinţei civile nr. 287 din 28 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5330/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5332/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
