ICCJ. Decizia nr. 5337/2005. Contencios. Refuz răspuns la contestaţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5337/2005
Dosar nr. 7670/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.N. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru ca instanţa să dispună obligarea pârâtului să răspundă contestaţiei depuse şi la returnarea sa neîntârziată în Germania.
În motivarea cererii a arătat faptul că este apatrid, fost cetăţean român, cu domiciliul în Germania şi, în mod nelegal, autorităţile germane, cu acordul Ministerul Administraţiei şi Internelor din România, au procedat la returnarea pe teritoriul României, fără acordul său.
A mai precizat faptul că datorită faptului că nu şi-a exprimat acordul de intrare pe teritoriul României, se află în zona liberă din aeroportul Otopeni, fiindu-i refuzate drepturi şi libertăţi elementare.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1388 din 31 mai 2004, a respins acţiunea formulată, motivat de faptul că i s-a răspuns la contestaţia iniţială formulată şi arătând faptul că reclamantul nu a fost expulzat de pe teritoriul Germaniei, aşa cum susţine, ci a fost returnat în temeiul Convenţiei din 1998, dintre Ministerul de Interne din România şi Ministerul Federal de Interne din R.F.G., cu privire la preluarea de persoane apatride.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamantul, criticând soluţia pronunţată, arătând, în esenţă, faptul că instanţa a apreciat greşit faptul că s-a răspuns la contestaţia sa, precum şi faptul că s-a dat o interpretare eronată prevederilor Convenţiei din 1992, pe care o consideră aplicabilă cauzei sale.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele invocate, în raport cu sentinţa pronunţată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat, recursul formulat şi urmează să-l respingă, pentru considerentele ce urmează:
Statul german a formulat, la data de 13 iunie 2001, o cerere de preluare a unor persoane apatride, în temeiul Convenţiei din 1998, printre care se afla şi reclamantul.
Prin adresa Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 7055 din 4 septembrie 2001, s-a transmis Ministerului Afacerilor Externe, faptul că partea română a luat act de solicitarea părţii germane şi va permite accesul pe teritoriul României, persoanelor în cauză, dacă vor fi expulzate legal, însă nu şi-a luat angajamentul privind aducerea acestora în România sau preluarea lor forţată.
La data de 22 aprilie 2002, reclamantul a fost returnat în România, în baza acceptului de preluare, pe care ofiţerul de legătură român de la Bonn l-a dat părţii germane, accept dat ca răspuns la cererea de preluare formulată de Statul german.
De la data returnării, reclamantul se află în zona de tranzit a aeroportului Otopeni, refuzând intrarea pe teritoriul României.
Având în vedere situaţia de fapt prezentată, Statului român nu i se poate imputa încălcarea vreunui drept al recurentului-reclamant, de genul celor menţionate (reţinerea în incinta aeroportului), întrucât dispoziţiile prevăzute de art. 5 lit. f) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale prevăd expres situaţia persoanei care nu are formalităţile legale de pătrundere pe teritoriul unui stat.
Curtea, analizând motivul invocat cu privire la obligarea pârâtului la returnarea recurentului, constată faptul că cererea reclamantului, pe fond, nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Aşa cum s-a arătat, autorităţile române şi-au dat acordul de primire a apatridului, fost cetăţean român , însă acest accept are un caracter umanitar al Statului român, de a permite accesul pe teritoriul său, a persoanei fără cetăţenie, de origine română şi nu poate fi interpretat acest gest ca un abuz.
Mai mult, dispoziţiile prevăzute în art. 1 din actul normativ indicat, aplicabil cauzei de faţă, conform prevederilor art. 27 din Legea nr. 554/2004, indică expres faptul că cererea reclamantului trebuie să vizeze un drept recunoscut de lege, ori, reclamantul solicită obligarea la returnarea imediată în Germania, în condiţiile în care Statul român nu a întocmit nici o formalitate, nici un document cu privire la cetăţeanul apatrid.
Autorităţile române şi-au dat acordul cu privire la accesul fără viză, pe teritoriul României, al persoanelor expulzate legal, pe baza documentelor de călătorie întocmite de autorităţile germane.
În ceea ce priveşte cererea de a se răspunde contestaţiei formulate, Curtea o apreciază neîntemeiată, în raport cu dispoziţiile prevăzute de dispoziţiile art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va menţine hotărârea instanţei de fond şi va respinge, ca nefondat, acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N. împotriva sentinţei civile nr. 1388 din 31 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5334/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5339/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
