ICCJ. Decizia nr. 5343/2005. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5343/2005
Dosar nr. 2208/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC E. SA Măcin a contestat Metodologia de atribuire a curselor şi traseelor din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean, interjudeţean, valabil în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007, adoptată de A.R.R. Bucureşti, împreună cu I.C.T.I., sub nr. 4008 din 20 octombrie 2004.
La termenul de judecată de la 17 martie 2005, reclamanta a solicitat instanţei - Curtea de Apel Constanţa, să ia act de faptul că înţelege să renunţe la judecarea cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., întrucât prin sentinţa civilă nr. 3438 din 15 decembrie 2004, a fost admisă cererea formulată în baza art. 9 din Legea nr. 29/1999 şi s-a suspendat aplicarea actului administrativ intitulat „Metodologie de atribuire a curselor şi traseelor din programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean, interjudeţean, între două judeţe limitrofe şi interjudeţean valabil în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007", până la soluţionarea dosarului nr. 5172/2004 al Curţii de Apel Bucureşti.
Pârâta nu s-a opus la cererea de renunţare la judecată, confirmând suspendarea aplicării actului administrativ menţionat şi solicitând acordarea cheltuielilor de judecată
Prin încheierea nr. 130/CA din 17 martie 2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a luat act de renunţarea la judecata acţiunii, fără a se pronunţa asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin cererea formulată ulterior, pârâta A.R.R. Bucureşti a solicitat completarea încheierii, în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 8.480.958 lei, conform documentelor justificative prezentate.
Prin încheierea nr. 204/CA din 12 mai 2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de completare a încheierii nr. 130/CA/2005, formulată de A.R.R. şi a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei, suma de 8.480.958 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, reclamanta a renunţat la judecată, după comunicarea cererii de chemare în judecată, fiind întrunite cerinţele art. 246 alin. (3) C. proc. civ., privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva încheierii pronunţată la 12 mai 2005 a declarat recurs, reclamanta SC E. SA Măcin.
În motivarea recursului, reclamanta SC E. SA Măcin a arătat că solicitarea pârâtei A.R.R. cu privire la plata cheltuielilor de judecată este nelegală, deoarece anterior renunţării la judecată, pârâta a suspendat atribuirea de licenţe de traseu, ca urmare a pronunţării unei hotărâri judecătoreşti.
Totodată, recurenta critică faptul că documentele pe baza cărora s-au acordat cheltuieli de judecată, au fost prezentate în xerocopie.
Examinându-se încheierea atacată, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Se constată că în cauza dedusă judecăţii sunt întrunite cerinţele legale enunţate mai sus şi se justifică obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
Nu poate fi primită critica din recurs referitoare la documentele în temeiul cărora s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea întrunind caracteristicile unor documente justificative.
Se constată că instanţa de fond a pronunţat o încheiere temeinică şi legală, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E. SA Măcin împotriva încheierii nr. 204/CA din 12 mai 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5339/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5344/2005. Contencios. Anulare decizie emisă... → |
|---|
