ICCJ. Decizia nr. 5344/2005. Contencios. Anulare decizie emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5344/2005
Dosar nr. 2209/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa sub nr. 142/CA/2005, reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâta Comisia de Expertiză Medicală şi a solicitat ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, instanţa să modifice Decizia de încadrare în grad de handicap, cu nr. 5425 din 1 octombrie 2004, emisă de pârâtă şi să se dispună încadrarea sa în gradul I de handicap, cu însoţitor.
Contestatorul a precizat în motivarea cererii, că în urma unui accident de muncă a rămas cu invaliditate gravă, şi anume, a fost lipsit, prin amputaţie, de o treime din coapsa dreaptă, protezat şi cu artroză stângă la genunchiul stâng în fractură bimaleolară stângă operată, conform certificatului medical nr. 4595 din 11 mai 1995, în baza căruia a fost încadrat în gradul I de invaliditate.
Ulterior, a fost trecut la gradul II de invaliditate, prin Decizia nr. 276/1997 a Comisiei de Expertiză a persoanelor cu handicap, grad de invaliditate ce a fost menţinut şi prin certificatul nr. 7694 din 16 august 2003, contestaţia formulată împotriva acestei încadrări fiindu-i respinsă.
Prin sentinţa civilă nr. 268/2005, Tribunalul Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, unde s-a format dosarul cu nr. 142/CA/2005.
Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 201/CA din 12 mai 2005, a respins excepţia tardivităţii contestaţiei, ca nefondată şi pe fond, a admis contestaţia, a anulat parţial Decizia nr. 5425/2004, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap şi a dispus încadrarea contestatorului, în gradul I de invaliditate, menţinând restul dispoziţiilor deciziei contestate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din actele medicale depuse şi din Decizia de încadrare în grad de handicap grav, rezultă că, contestatorul prezintă un handicap grav, având afectat piciorul drept, lipsindu-i gamba şi 1/3 din coapsă (membru pelvin), iar celălalt membru este afectat de artroză la nivelul tibiotarsian, ca urmare a unei fracturi operate, ambele picioare fiindu-i afectate şi nefiind funcţionale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că în mod eronat s-a procedat la anularea parţială a deciziei contestate şi încadrarea în gradul I de invaliditate a contestatorului, deoarece încadrarea într-un grad de invaliditate este atributul exclusiv al Comisiei, iar la stabilirea acestui grad II de invaliditate ce a fost contestat, s-au respectat întocmai criteriile precizate de Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002, pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora.
Examinând cauza de faţă, în raport cu criticile formulate şi prin prisma prevederilor legale incidente cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat, conform celor ce se vor arăta în continuare.
Urmare a unui accident de muncă suferit în luna aprilie 1994, contestatorul a fost încadrat în gradul I de invaliditate, conform certificatului cu nr. 4595 din 11 mai 2005, reţinându-se că suferă de lipsă prin amputaţie 1/2 coapsă dreaptă, fractură bimaleolară gleznă dreapta, pseudoartroză maleole, operat recent şi aparat gipsat, capacitatea de muncă fiind pierdută în totalitate.
Ulterior, prin Decizia asupra capacităţii de muncă cu nr. 276 din 13 noiembrie 1997, Comisia de Expertiză Medicală din cadrul Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială, stabileşte un alt grad de invaliditate, şi anume, gradul II, menţionând totuşi că reclamantul prezenta faţă de diagnosticul stabilit - deficienţă locomotorie accentuată.
Acest grad de invaliditate a fost menţinut şi prin Decizia cu nr. 5425 din 1 octombrie 2004, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, deşi se reţine în continuare deficienţa funcţională accentuată.
Este adevărat, ceea ce susţine recurenta, că, contestatorul nu prezintă amputaţia ambelor coapse, fiind amputată numai coapsa dreaptă, însă, aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, afecţiunea ce o prezintă acesta la piciorul stâng - artroză la nivelul tibiotarsian, ca urmare a unei fracturi operate, este o afecţiune destul de gravă care în timp accentuează procesul inflamator ce determină deformarea piciorului şi îl face nefuncţional.
Or, această afecţiune la piciorul stâng, alăturată celei de o gravitate mai accentuată la piciorul drept (pentru care este necesară chiar o proteză), îndreptăţeşte instanţa a considera că se putea face de către comisie, o încadrare în gradul I de invaliditate, a contestatorului.
Criteriile de stabilire a gradului de handicap prevăzute în cap. II al Ordinului Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002, trebuiau interpretate şi aplicate în raport cu situaţia concretă a contestatorului, avându-se în vedere toate afecţiunile de care acesta suferă, cât şi gravitatea acestora.
Pe de altă parte, trebuie reamintit faptul că iniţial, contestatorul a fost încadrat în gradul I de handicap, încadrare ce trebuie menţinută faţă de faptul că afecţiunile de care suferă, nu s-au ameliorat, ba, dimpotrivă, există riscul agravării lor, artroza de la piciorul stâng fiind o boală cronică degenerativă care determină uzura articulară, ceea ce îl poate face nefuncţional, ca şi piciorul drept care prezintă amputaţia coapsei.
Ca o consecinţă, se poate reţine faptul că, Comisia de expertiză avea toate elementele necesare pentru încadrarea contestatorului în gradul de handicap grav, şi nu în cel accentuat, astfel încât soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală.
De fapt, instanţa nu a făcut altceva decât să reaprecieze gradul de handicap, consecinţa fiind emiterea unei noi decizii de încadrare în gradul I de invaliditate.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Comisia Superioară de Expertiză Medicală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi împotriva sentinţei civile nr. 201/CA din 12 mai 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5343/2005. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5347/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
