ICCJ. Decizia nr. 5340/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 23 decembrie 2004, reclamanții A.C., A.V., B.F.O., B.G.C., B.E., B.M., B.T., B.C., B.V., B.G., B.D., B.S., C.E., C.L., C.V., C.D., C.P., C.I., D.A., D.V., D.R., D.T., F.G., F.E., F.A., F.I., G.C., G.M., H.C., I.V., I.M., I.A., I.C., J.D., L.C., L.M., L.A., M.P., M.L., M.N., M.G., M.G.G., M.I.M., M.M., M.Mi., N.E., N.I., N.A., N.V., N.M., N.N., O.S.H., P.M., P.V., P.S., P.C., R.B., S.I., S.V., S.I., S.R.A., T.D., T.D., U.M., U.N., U.S., M.U., U.V., V.D.M. și ulterior, G.V., au chemat în judecată Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata primelor de concediu pe anii 2001 - 2004, reactualizată cu rata inflației până la data plății, precum și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să includă în bugetul pe anul 2005, sumele necesare plății acestor prime.
Prin sentința civilă nr. 111/D din 18 februarie 2005, Tribunalul Bacău și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, reținând pentru aceasta că prima de concediu face parte din categoria drepturilor salariale reglementate de O.U.G. nr. 177/2002, act normativ care prevede o competență exclusivă în soluționarea litigiilor.
La rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 867 din 10 mai 2005, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bacău și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis dosarul, spre soluționare, înaltei Curți de Casație și Justiție.
în motivarea soluției, Curtea de Apel București a susținut că litigiul dedus judecății este un conflict de muncă, întrucât prima de vacanță este drept aferent unei perioade anterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 177/2002, când era în aplicabilă Legea nr. 50/1996.
învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se stabili competența de soluționare a pricinii, în favoarea Tribunalului Bacău.
Se are în vedere faptul că obiectul cererii reclamanților vizează drepturi salariale restante și neacordate pe perioada 2001 - 2004, parte din ele provenind dintr-o perioadă anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 177/2002.
Astfel fiind și cum reclamanții nu au contestat modul de calcul al acestor drepturi, este evident că cererea acestora nu se încadrează în dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002.
în atare situație și în lipsa unor prevederi speciale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materia raportului juridic de dreptul muncii, drepturile solicitate fiind de natură salarială.
Văzând și dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5346/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5333/2005. Contencios → |
|---|
