ICCJ. Decizia nr. 5342/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 12977 din 13 octombrie 2003, la Tribunalul Iași, reclamantul M.C. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 898 din 15 iulie 2003 a Direcției Generale pentru Protecția Drepturilor Copilului Iași, întrucât, în temeiul Legii nr. 161/2003, reclamantul a fost trecut din funcția de funcționar public, în cea de "inspector de specialitate II", pe motiv de incompatibilitate a funcției de secretar din cadrul Secretariatului Comisiei pentru Protecția Copilului, cu calitatea de funcționar public.
Prin sentința civilă nr. 2 din 5 februarie 2004 a fost respinsă contestația, ca tardivă.
Prin decizia nr. 482 din 18 octombrie 2004, a Curții de Apel Iași, a fost admis recursul contestatorului, s-a casat sentința și s-a trimis cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare în fond.
Prin sentința civilă nr. 30 din 1 februarie 2005, a Tribunalului Iași, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, contestatorul, cererea fiind înregistrată sub nr. 3695/2005, la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ.
în cursul soluționării recursului, reclamantul-recurent a invocat excepția de nelegalitate parțială a unor acte:
- organigrama, statul de funcții publice și statul de funcții pentru personalul cu contract individual de muncă aparținând Direcției Generale pentru Protecția Drepturilor Copilului Iași, începând cu data de 15 iulie 2003;
- avizul nr. 1159 din 28 mai 2003, emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin care s-au avizat cele trei acte mai sus menționate;
- hotărârea Consiliului Județean Iași nr. 107 din 1 iulie 2003, prin care s-au aprobat cele trei acte mai sus menționate.
Prin încheierea din 4 iulie 2005, instanța de recurs a soluționat excepția, respingând-o, întrucât nu îndeplinește cerințele art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul că: toate înscrisurile care fac obiectul excepției, au făcut și obiectul controlului instanței de contencios administrativ, ca acte care au stat la baza deciziei nr. 898 din 15 iulie 2003, atacată prin contestație, astfel încât nu este posibil a se disocia în recurs, controlul deciziei atacate, de controlul tuturor actelor pe care se întemeiază.
împotriva acestei încheieri a declarat în termen recursul de față, recurentul-contestator, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
în motivare se arată:
- că instanța nu a ținut cont de nelegalitatea parțială a actelor atacate, întrucât ele au fost adoptate cu nesocotirea art. 90 din Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare și a art. XVII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, precum și a art. 2 alin. (1) și alin. (3) lit. a) și d) din Legea nr. 188/1999, raportat la atribuțiile de propunere în executare a legilor și consiliere juridică din fișa postului recurentului;
- că art. 90 din Legea nr. 188/1999 impune conducerii instituției publice în care urma să se efectueze reîncadrarea, obligația de a stabili funcțiile publice existente de la 15 iulie 2003, pe baza activităților prevăzute de art. 2 alin. (2) și (3) și cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici;
- că reîncadrarea funcționarilor publici trebuia să se facă în funcțiile deținute anterior, pentru funcționarii care exercită cel puțin una dintre atribuțiile prevăzute de art. 2 alin. (3) și care sunt de putere publică, iar recurentul are două atribuții de putere publică potrivit fișei postului de "consilier III A", așa încât nu putea fi trecut pe o funcție contractuală de "inspector de specialitate II";
- că măsura fiind nelegală, și avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și hotărârea de aprobare a Consiliului Județean Iași sunt nelegale.
în concluziile orale s-a invocat nelegala compunere a instanței care a soluționat excepția de nelegalitate, ca motiv de ordine publică.
Recursul nu se fondează.
Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, privind excepția de nelegalitate, au în vedere situațiile în care, în cadrul unui proces de altă natură, decât contencios administrativ, se invocă nelegalitatea unui act administrativ unilateral de care depinde soluționarea litigiului pe fond. în asemenea situații, instanța în fața căruia se invocă excepția, este obligată să sesizeze instanța de contencios administrativ; așadar, ridicată direct în fața unei instanțe de contencios administrativ, chiar a celei care a fost învestită cu controlul de legalitate a actului unilateral, o asemenea excepție este inadmisibilă.
Aceasta este motivarea instanței de recurs de contencios administrativ care, fiind învestită cu cererea, a respins-o ca inadmisibilă.
Fiind o instanță de recurs de contencios administrativ, era material competentă să răspundă excepției, chiar dacă aceasta a fost greșit invocată. Ca urmare, nu se poate reține că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., pentru casarea încheierii.
Motivele de recurs din cererea scrisă nu au legătură cu motivarea dată de instanța de recurs de fond, întrucât ele vizează fondul cauzei, iar instanța a motivat, în mod legal, excepția de nelegalitate, pe baza unui fine de neprimire a cererii, constatând că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 și neantamând fondul.
Așa fiind, aceste motive nu pot fi reținute în controlul de legalitate a încheierii, aceasta respingând cererea, ca inadmisibilă (pe baza unei excepții), criticând în fond actele atacate, prin contestația în contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5349/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5350/2005. Contencios → |
|---|
