ICCJ. Decizia nr. 5353/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 2247 din 5 aprilie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de SC A.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1478 din 15 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, a modificat sentința atacată și a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.T. SRL București, în sensul că a anulat decizia nr. 45 din 16 martie 2004, emisă de C.N.A.
în considerentele hotărârii se reține că decizia nr. 45/2004, emisă de C.N.A., este nelegală, pentru că, în mod eronat, s-a reținut că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 9 alin. (1), raportat la art. 14 din decizia nr. 123/2003, a C.N.A., cele două articole interzicând difuzarea în intervalul orar 6.00 - 22.00, a oricărei forme de publicitate la băuturi alcoolice.
Din raportul de monitorizare rezultă că panourile publicitare prinse în imaginile transmise cu ocazia transmiterii meciului de fotbal, aveau inscripționată denumirea S., fără a preciza produsul, iar această marcă nu reprezintă denumirea produsului de vodcă și nici denumirea băuturii alcoolice distilate.
Intenția a fost cea de transmitere în direct a meciului de fotbal și nicidecum difuzarea vreunei forme de publicitate la băuturi alcoolice distilate sau la producătorul acestora.
împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, C.N.A., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3 și 5, susținând că:
- dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, întrucât cu O.P. din 15 septembrie 2004, intimata a achitat amenda, în contul bugetului de stat, astfel că nu se mai punea problema anulării unui act, cu consecința exonerării de la plata amenzii;
- instanța a dat mai mult decât s-a cerut, decizia fiind dată cu încălcarea principiului disponibilității, deoarece achitând amenda, intimata și-a manifestat disponibilitatea de a încheia litigiul;
- obiectul pricinii nu se află în ființă, prin plata amenzii, recursul formulat de intimată rămânând fără obiect;
- după darea hotărârii au fost descoperite acte doveditoare noi, sens în care au fost depuse documente - o decizie pronunțată de Oficiul de Patente din Marea Britanie, din care rezultă că marca S. se identifică numai cu băuturile alcoolice distilate, stabilindu-se fără dubiu că marca S. este protejată și cunoscută pentru vodcă, iar producătorul este SC P. SRL.
în continuare, recurenta analizează decizia atacată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând de fapt apărările din recurs.
Cererea de revizuire este nefondată.
Cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.
Motivele pentru care poate fi introdusă o cerere de revizuire, sunt prevăzute limitativ de lege.
Hotărârea atacată cu cerere de revizuire nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci pe baza unor împrejurări noi, recunoscute de instanță la data pronunțării.
Așadar, în cadrul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe baza unor elemente ce nu au format obiectul judecății ce s-a finalizat cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere.
Or, din cuprinsul cererii de revizuire formulată și motivată prin aceea că intimata achitase amenda aplicată prin decizia contestată și nu se mai putea pune problema anulării deciziei C.N.A., anularea având drept consecință, exonerarea de plata amenzii, rezultă că revizuienta critică de fapt decizia pronunțată în recurs, în raport cu materialul probator existent la dosar, la momentul pronunțării deciziei.
Temeiurile pe care se sprijină cererea de revizuire, având o unică motivare în fapt, achitarea amenzii de către intimată, nu se încadrează strict în textele de lege - art. 322 alin. (1), (3) și (5) C. proc. civ., nefiind argumentate și dovedite de către revizuientă.
în ce privește pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., descoperirea de acte noi după darea hotărârii, este de precizat că nici acest motiv de revizuire nu se încadrează în textul de lege, care precizează că înscrisurile noi descoperite după darea hotărârii trebuie să fi fost reținute de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ceea ce revizuienta nu a dovedit în speță.
Este cert că prin cererea de revizuire formulată, revizuientul tinde la realizarea unui control judiciar asupra deciziei ce o atacă, ceea ce este inadmisibil într-o cale de atac extraordinară, de retractare.
Pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire formulată de C.N.A. împotriva deciziei nr. 2247 din 5 aprilie 2005, a înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5350/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5352/2005. Contencios → |
|---|
