ICCJ. Decizia nr. 5352/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la 30 noiembrie 2001, reclamanta SC I. SRL Botoșani a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a municipiului Botoșani, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Botoșani și Ministerul Finanțelor Publice, anularea procesului-verbal de control din 11 mai 2001 și exonerarea sa de plata sumei de 947.415.071 lei reprezentând T.V.A., recalculată pentru perioada mai 2000 - februarie 2001 și de plata sumei de 449.031.934 lei, majorări de întârziere.
Prin sentința nr. 281 din 17 decembrie 2003, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL Botoșani și a anulat decizia nr. 1625 din 16 octombrie 2001, a Ministerului Finanțelor Publice și procesul-verbal din 11 mai 2001, încheiat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Botoșani.
A obligat pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei, suma de 742.848.297 lei diferențe T.V.A., 1.069.985.556 lei majorări de întârziere și 53.136.789 lei penalități de întârziere, precum și dobânzi de întârziere.
împotriva sentinței sus-menționate au declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Botoșani, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Botoșani.
Prin decizia nr. 3740 din 14 iunie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Botoșani și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Botoșani, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că este necesar să fie analizată excepția invocată de recurenți, privind lipsa calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Botoșani.
S-a mai reținut că instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra contestației formulată împotriva procesului-verbal de control și a deciziei nr. 1625/2001, a Ministerului Finanțelor Publice, respectiv a sumelor stabilite prin acestea, în sarcina reclamantei. De asemenea, s-a mai apreciat că instanța de fond nu s-a pronunțat referitor la aplicarea cotei de 19% T.V.A., în cazul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de pct. 9.2 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, fiind, totodată, necesar să se stabilească în ce măsură reclamanta beneficiază de cota 0 T.V.A. pentru mărfurile exportate.
împotriva deciziei pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție a formulat contestație în anulare, reclamanta SC I. SRL Botoșani.
Fundamentată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 și art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare formulată a fost justificată de recurentă, prin următoarele motive:
- neanalizarea de către instanța de fond, a calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Botoșani, nu constituie un motiv de casare cu trimitere;
- necorelarea sumelor dispuse a fi restituite de către instanța de fond, cu cele executate de autoritățile fiscale;
- aprecierea greșită a suplimentării probatoriului, ca motivație pentru casarea sentinței instanței de fond;
- reținerea în mod eronat de către instanța de recurs a faptului că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat referitor la aplicarea cotei de 19% T.V.A. în cazul neîndeplinirii condițiilor prevăzute la pct. 9.2 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000.
Examinând motivele contestației în anulare formulate, în raport cu actele și lucrările cauzei, se reține că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ. Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu ar fi fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului.
Contestația în anulare nu poate fi întemeiată pe motive pe care partea a omis să le invoce în cadrul căii ordinare de atac.
în cauză, se observă că motivele pe care se sprijină contestația în anulare formulată, vizează aspecte ale judecății pe fond, care nu întrunesc cerințele legale pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
S-a constatat că, din examinarea dosarului, nu rezultă că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și s-a dispus respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5353/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5341/2005. Contencios → |
|---|
