ICCJ. Decizia nr. 5385/2005. Contencios. Refuz emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5385/2005
Dosar nr. 3162/2001
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 decembrie 2000, la Curtea de Apel Bucureşti, trimisă prin declinare de competenţă la Curtea de Apel Cluj, reclamanta Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Plantelor Sălaj a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei (în prezent Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale), solicitând obligarea acestuia să-i dea acordul favorabil pentru magaziile fito-sanitare din municipiul Zalău şi oraşele Şimleul Silvaniei şi Jibou şi să-i plătească daune pentru paguba produsă prin neemiterea avizului, precum şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii arată că prin protocolul de predare-primire nr. 41 din 18 octombrie 1999 a preluat de la Direcţia Fitosanitară a judeţului Sălaj, bunuri în valoare de 39.502.235,92 lei, însă nu a primit cele 3 magazii fito-sanitare din Zalău, Şimleul Silvaniei şi Jibou, pentru care s-a întocmit o notă de obiecţiuni anexă la protocol.
Mai arată că cele 3 magazii nu s-au inclus în protocol, din cauză că pentru transferarea lor era necesar avizul pârâtului, conform prevederilor art. 1 alin. (3) din HG nr. 669/1999, aviz care încă nu a fost eliberat, cu toate că l-a solicitat pârâtului.
Ulterior, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată şi a Direcţiei Fitosanitare a judeţului Sălaj, pentru ca hotărârea ce se va pronunţa, să-i fie opozabilă, ca şi cerere de chemare în garanţie a acesteia, pentru ca în solidar cu pârâtul iniţial să fie obligată la plata unor daune şi la beneficiul pe care nu l-a realizat (din cauza nepredării celor 3 magazii), actualizate cu rata inflaţiei.
Direcţia Fitosanitară a judeţului Sălaj a formulat cerere de intervenţie principală, prin care solicită ca instanţa să constate că cele 3 magazine în discuţie sunt absolut necesare desfăşurării activităţii sale, să se respingă acţiunea şi să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Pe parcursul procesului, reclamanta a renunţat la judecata cererii de chemare în garanţie, iar Direcţia Fitosanitară a judeţului Sălaj a renunţat la judecata cererii de intervenţie principală.
Prin precizarea de acţiune depusă la dosar, reclamanta înţelege să solicite obligarea primului pârât să-i acorde avizul favorabil pentru predarea efectivă a magaziilor fito-sanitare din Zalău, Jibou şi Şimleul Silvaniei, anularea actului nr. 129551 din 20 octombrie 2000, emis de Agenţia Naţională Fitosanitară din cadrul ministerului pârât, anularea autorizaţiilor sanitare de funcţionare nr. 551, nr. 578 şi nr. 579, toate din 9 mai 2000, eliberate Direcţiei Fitosanitare a judeţului Sălaj, pentru cele 3 magazii şi obligarea ambilor pârâţi, în solidar, la plata unor daune-interese, cu obligarea acestora şi la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 244 din 27 iunie 2001, a respins acţiunea, ca nefondată şi a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei Direcţia Fitosanitară a judeţului Sălaj, suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că adresa a cărei anulare se cere, nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, dar reclamanta nici nu a făcut dovada că i s-ar fi încălcat un drept recunoscut de lege.
Mai reţine că împărţirea patrimoniului fostelor Inspectorate judeţene de protecţie a plantelor şi carantină fito-sanitară s-a realizat prin protocoale încheiate de Direcţiile fitosanitare judeţene, cu Serviciile publice judeţene de protecţie a plantelor şi că prin protocolul încheiat de către cele două instituţii din judeţul Sălaj, la 6 octombrie 1999, nu au fost cuprinse şi magaziile în discuţie, iar ministerul de resort a avizat protocolul în forma în care a fost semnat de ambele părţi.
Reţine şi că nota de obiecţiuni la protocol, notă întocmită de reclamantă, nu putea fi avizată favorabil de primul pârât, pentru că nu era semnată de ambele părţi şi că divergenţele cu privire la cele 3 magazii trebuiau soluţionate în cadrul unei acţiuni pe calea dreptului comun şi rezolvate înainte de a se trimite protocolul, spre avizare, ministerului.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că prin probele depuse la dosar a dovedit că are un drept recunoscut de lege pentru utilizarea celor 3 magazii, în vederea depozitării produselor fito-sanitare din toate grupele de toxicitate, în condiţii corespunzătoare.
Arată că aprecierea instanţei că soluţionarea divergenţelor dintre părţile semnatare ale protocolului referitoare la cele 3 magazii, trebuia rezolvată anterior transmiterii protocolului la minister, pentru avizare, nu e conformă cu realitatea, pentru că protocolul e semnat cu obiecţiuni şi se putea transmite ministerului, numai însoţit de anexa cu obiecţiunile.
Consideră că nu e reală nici aprecierea instanţei cu privire la imposibilitatea obligării ministerului la eliberarea avizului favorabil pentru includerea celor 3 magazii în patrimoniul său, deoarece includerea lor în protocol era condiţionată de acordarea avizului favorabil şi ministerul a refuzat nejustificat să-l dea.
Menţionează că şi cea de-a doua pârâtă e în culpă, deoarece a refuzat nejustificat să fie incluse în protocol cele 3 magazii, cu toate că nu erau specifice obiectului său de activitate.
Ambii intimaţi-pârâţi au formulat întâmpinare.
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a solicitat ca recursul să fie respins ca nefondat, menţionând că adresa nr. 129551/2000 nu este un act administrativ care să poată fi atacat în instanţă de contencios administrativ şi că nu a avizat nota de obiecţiuni, pentru că aparţine numai recurentei, e întocmită ulterior încheierii protocolului, nu este numerotată şi în protocol nu se face referire la ea.
Direcţia Fitosanitară a judeţului Sălaj solicită ca instanţa să verifice dacă recurenta-reclamantă a respectat termenul de 30 de zile pentru depunerea acţiunii, ca şi dacă răspunsul ministerului are caracterul de act administrativ.
Arată că recurenta nu are un drept recunoscut de lege care să-i fi fost încălcat şi că numai ministerul avea dreptul de a aprecia cât din patrimoniul fostelor inspectorate de protecţie a plantelor se preia de nou înfiinţatele servicii.
Recursul este nefondat.
Corect a reţinut instanţa de fond că adresa nr. 129551 din 20 octombrie 2000, a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei - Agenţia Naţională Fitosanitară, către recurentă, nu este un act administrativ în sensul prevederilor Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ (aplicabilă în prezenta cauză).
De asemenea, prima instanţă a apreciat corect şi că divergenţele referitoare la cele 3 magazii în discuţie trebuiau rezolvate anterior trimiterii protocolului către minister, în cadrul unei acţiuni pe calea dreptului comun.
Protocolul s-a încheiat ca urmare a desfiinţării Inspectoratelor judeţene de protecţia plantelor şi carantină fito-sanitară şi înfiinţarea direcţiilor fito-sanitare judeţene, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi a serviciilor publice de protecţie a plantelor, în subordinea consiliilor judeţene, în baza OUG nr. 71/1999, iar prin HG nr. 669/1999, dată în aplicarea ordonanţei, s-a prevăzut ca patrimoniul aferent activităţii serviciilor publice de protecţie a plantelor să fie preluat de la fostele inspectorate, pe bază de protocol încheiat între cele două noi instituţii, protocoale ce trebuiau să fie avizate de minister.
Drept urmare, Direcţia Fitosanitară a judeţului Sălaj şi Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Plantelor Sălaj au încheiat protocolul de predare-primire din 6 octombrie 1999, cu 10 anexe, în care se specifică bunurile care trec în administrarea recurentei, între acestea nefiind cuprinse magaziile fito-sanitare în discuţie, pentru care recurenta a formulat obiecţiuni la protocol.
Ministerului i s-a trimis protocolul, spre avizare, având ataşat şi o anexă cu obiecţiunile formulate de recurentă, dar ministerul a avizat numai protocolul semnat de ambele părţi, nu şi obiecţiunile care reprezentau numai opinia uneia dintre părţile semnatare.
Considerăm că ministerul a procedat corect, neputând să-şi dea acordul şi pentru includerea celor 3 magazii în patrimoniul recurentei, faţă de opoziţia intimatei, existând neconcordanţe între punctele de vedere ale celor două părţi semnatare ale protocolului în ce priveşte includerea celor 3 bunuri în patrimoniul recurentei, ca fiindu-i necesare pentru desfăşurarea activităţii.
Se impunea ca întâi să se rezolve această problemă şi după aceea să se trimită protocolul, spre avizare, ministerului, ceea ce nu s-a realizat.
Recurenta nu a făcut dovada că ar avea un drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, pentru a se include în patrimoniul său, magaziile fito-sanitare, dreptul pretins fiind litigios şi poate fi rezolvat numai pe calea unei acţiuni de drept comun.
De altfel, între recurentă şi intimată există un proces în acest sens, care urmează să stabilească dacă recurenta are un drept legitim asupra celor 3 magazii, ţinându-se cont de instituţia căreia sunt mai necesare în desfăşurarea activităţii.
Pentru considerentele menţionate mai sus, urmează ca în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ., să se respingă recursul, ca nefondat, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Plantelor Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 244 din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5384/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5386/2005. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
