ICCJ. Decizia nr. 5433/2005. Contencios. Anulare act de control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5433/2005
Dosar nr. 1247/2005
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 70 din 10 februarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei SC T. SA Cluj Napoca, formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi cu Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Cluj, a anulat Decizia nr. 281 din 14 septembrie 2004 şi procesul-verbal de control nr. 10422 din 16 iunie 2004, întocmite de autorităţile publice pârâte şi a exonerat pe reclamantă de plata sumei de 6.655.401.785 lei, reprezentând taxe vamale, T.V.A., majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că actele vamale şi administrativ-fiscale atacate, sunt nelegale, întrucât prin ele au fost stabilite în sarcina reclamantei, obligaţii bugetare, cu ignorarea dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuării operaţiunilor de import verificate şi cu încălcarea prevederilor Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 963 din 12 mai 1998, pentru aprobarea listei produselor din import scutite de T.V.A. şi a listei produselor provenite din import, supuse cotei de 11% T.V.A., pe poziţii tarifare corespunzătoare Tarifului Vamal de Import al României.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj şi Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Cluj, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, conform art. 304 pct. 7, 9 şi 10 şi art. 3041 C. proc. civ.
Astfel, prin motivele de recurs formulate de primul recurent, se susţine că hotărârea instanţei de fond este nelegală, pentru că a fost dată cu aplicarea greşită a Regulii generale de interpretare nr. 1 a Notei 1 lit. d) din Cap. 30 şi a Notei 3 din Cap. 33 Anexa nr. 1 la Decizia nr. 2008/2001, privind punerea în aplicare a prevederilor Culegerii de avize de clasificare emise de Comitetul Sistemului Aromatizat din cadrul Organizaţiei Mondiale a Vămilor, potrivit cărora, produsul importat de reclamantă, în perioada 16 iunie 1999 - 12 septembrie 2000, denumit comercial N.Ş., se încadrează la codul tarifar 33.05.10.90, în raport cu care, în mod corect, organele vamale au stabilit în sarcina reclamantei, obligaţii bugetare suplimentare.
Se mai susţine, totodată, că emiterea de către Ministerul Sănătăţii, a certificatului şi autorizaţiei de punere pe piaţă a produsului menţionat, precum şi invocarea Nomenclatorului medicamentelor şi produselor biologice de uz uman emis de acelaşi minister, sunt străine, deci irelevante, pentru cauză şi, ca atare, nu pot justifica soluţia dată de instanţa de judecată.
Recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Cluj, conţine şi el criticile mai sus arătate, referitoare la încadrarea tarifară a produsului importat, la care se adaugă susţinerea potrivit căreia instanţa nu s-a pronunţat prin dispozitiv, asupra excepţiei de inadmisibilitate a capătului de cerere privind dobânzile aferente taxelor vamale, petit nemotivat de reclamantă în contestaţia administrativă prealabilă, precum şi aprecierea că la data depunerii declaraţiilor vamale de import, reclamanta era aceea care avea obligaţia de a declara corect mărfurile importate (în speţă codul tarifar 33.05.10.10) şi cum nu a făcut-o, este obligată să plătească dobânzile şi penalităţile aferente.
Examinând sentinţa, în raport cu criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că este legală şi temeinică, iar recursurile, nefondate, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Din actele dosarului rezultă că în anul 2004, inspectori de specialitate din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Cluj au efectuat un control vamal ulterior, constatând că importurile de Ş.N. făcut de reclamantă, în perioada 16 iunie 1999 - 12 septembrie 2000, au beneficiat de taxe vamale reduse, potrivit Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 963 din 12 mai 1998, urmare a încadrării produsului la poziţia tarifară 30.04.90.19 - „Alte medicamente condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul", în loc de 33.05.10.00 - „şampon conţinând 2% Ketoconazol.
În consecinţă, organele de control vamal au procedat la recalcularea drepturilor vamale datorate de reclamantă, suma stabilită fiind de 2.053.879.592 lei (taxă vamală - 1.272.447.533 lei şi T.V.A. - 781.432.058). Totodată, pentru neplata în termen a acestei diferenţe s-au calculat dobânzi şi majorări de întârziere, totalizând, la data înregistrării actului de control - 16 iunie 2004, suma de 4.262.632.059 lei.
Contestaţia administrativă formulată împotriva procesului-verbal de control ulterior a fost respinsă prin Decizia nr. 281 din 14 septembrie 2004, a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată, în ce priveşte datoria vamală şi ca nemotivată, în privinţa dobânzilor şi penalităţilor de întârziere mai sus menţionate.
Soluţia organului administrativ-jurisdicţional a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României, Regula generală nr. 1 din anexa la Legea nr. 98/1996, pentru aderarea României la Convenţia Internaţională a Sistemului Armonizat de Descriere şi Codificare a Mărfurilor, încheiat la Bruxelles, la 14 iunie 1983, la care România este parte, pe Anexa nr. 1 la Decizia nr. 2008/2001, a Direcţiei Generale a Vămilor, privind punerea în aplicare a prevederilor Culegerii de avize de clasificare emise de Comitetul Sistemului Armonizat din cadrul Organizaţiei Mondiale a Vămilor, în ce priveşte încadrarea tarifară corectă a produsului în discuţie şi pe dispoziţiile art. 175 lit. c) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în privinţa dobânzilor şi majorărilor de întârziere.
Art. 72 din Legea nr. 141/1997 prevede că „Regulile generale şi notele explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevăzute în Tariful Vamal de Import al României, sunt cele din Convenţia Internaţională a Sistemului Armonizat de Deservire şi Codificare a Mărfurilor, încheiat la Bruxelles, la 14 iunie 1983, la care România este parte".
Enunţul titlurilor, secţiunilor, capitolelor sau subcapitolelor din Convenţie, este considerat, potrivit Regulii generale nr. 1 din anexa la Legea nr. 98/1996, „ca având numai o valoare indicativă, încadrarea mărfii considerându-se legal determinată, atunci când este în concordanţă cu textul poziţiilor şi al notelor din secţiuni şi din capitole şi atunci când nu sunt contrare termenilor utilizaţi în acele poziţii şi note".
Sesizată pentru exercitarea controlului de legalitate al deciziei emise de organul administrativ-jurisdicţional din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, decizie prin care s-a respins contestaţia reclamantei şi s-a menţinut procesul-verbal de control ulterior al organelor vamale, instanţa de contencios administrativ a constatat că încadrarea tarifară a produsului importat la poziţia tarifară 30.04.90.19 - „Alte medicamente condiţionate pentru vânzarea cu amânuntul", a fost, la data importului, cea legală, în raport chiar cu dispoziţiile invocate de organele de control şi de contencios fiscal. Aceasta, întrucât, pe de o parte, şamponul N. este fabricat pe principiul medicamentelor, are la bază substanţa activă Ketoconazol, a fost considerat de către exportatorul belgian, încă din 1997, ca făcând parte din categoria „altor medicamente" şi încadrat, ca atare, în Cap. 30, poziţia 04, codul 90, pentru importul şi distribuţia pe piaţa românească a necesitat licenţe avizate de Ministerul Sănătăţii şi autorizaţii emise de acest minister, iar organele vamale au dat liberul de vamă, validând, astfel, încadrarea tarifară din declaraţiile vamale de import.
Pe de altă parte, aceeaşi instanţă a constatat că produsul în discuţie nu putea fi încadrat tarifar la Cap. 33, cum susţin organele vamale şi fiscale, deoarece la acest capitol sunt încadrate „uleiurile esenţiale şi rezinoide; produsele preparate de parfumerie sau toaletă pentru îngrijirea părului", între care „şampoane la codul 33.05.10, cu menţiunea că potrivit notelor explicative de la această poziţie, în categoria şampoanelor intră preparatele care conţin săpunuri şi alţi agenţi organici de suprafaţă şi alte şampoane.
Este adevărat că prin Decizia nr. 2008 din 4 decembrie 2001, emisă de şeful Agenţiei Naţionale a Vămilor (fostă Direcţia Generală a Vămilor), s-a prevăzut în Anexa nr. 1, că „şamponul conţinând 2% Ketoconazol", se încadrează la poziţia tarifară 30.05.10.
Dar această încadrare se aplică de către autoritatea vamală, „începând cu data de 1 ianuarie 2002", cum se prevede în mod expres în art. 2 din Decizia nr. 2008/2001, dată în temeiul HG nr. 1142/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României.
Chiar dacă Comitetul Sistemului Armonizat a decis anterior încadrarea produsului în discuţie, astfel cum a fost actualizată prin Decizia Direcţiei Generale a Vămilor nr. 2008 din 4 decembrie 2001, ea nu putea fi aplicată pe teritoriul României, întrucât, potrivit art. 16 alin. (4) din Convenţia de la Bruxelles (ratificată de România, la 23 septembrie 1966), art. 104 din HG nr. 1114/2001 şi art. 3 din Decizia nr. 16/2000, a Directorului general al Direcţiei Generale a Vămilor, aducerile la zi elaborate de Comitetul Sistemului Armonizat şi aprobate de Consiliul de Cooperare Vamală, se vor utiliza în baza deciziilor Directorului general al Direcţiei Generale a Vămilor, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Or, Decizia nr. 2008 din 4 decembrie 2001, invocată de recurenţi, privind punerea în aplicare a prevederilor Culegerii de avize de clasificare emise de Comitetul Sistemului Armonizat şi aprobate de Consiliul de Cooperare Vamală, se vor utiliza în baza deciziilor Directorului general al Direcţiei Generale a Vămilor, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Or, Decizia nr. 2008 din 4 decembrie 2001, invocată de recurenţi, privind punerea în aplicare a prevederilor Culegerii de avize de clasificare emise de Comitetul Sistemului Armonizat din cadrul Organizaţiei Mondiale a Vămilor, actualizată prin aducerea la zi nr. 1-29, care în anexă încadrează „Şamponul conţinând 2% Ketoconazol, în codul tarifar 33.05.10" se aplică, aşa cum prevede în mod expres art. 2 din decizie, „începând cu data de 1 ianuarie 2002".
Aşa fiind, instanţa de fond, făcând aplicarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, a constatat în mod corect că actul administrativ cu caracter normativ mai sus menţionat nu are putere retroactivă, deci nu este aplicabil importurilor efectuate de reclamantă în perioada 16 iunie 1999 - 12 septembrie 2000.
În ce priveşte critica referitoare la nepronunţarea instanţei asupra excepţiei de inadmisibilitate a capătului de cerere având ca obiect plata dobânzilor, penalităţilor şi majorărilor de întârziere, Curtea constată că este nefondată.
Chiar dacă în hotărârea recurată nu s-a menţionat expres respingerea excepţiei din considerente şi din dispozitiv, rezultă că aceasta este soluţia avută în vedere de instanţă.
Astfel, instanţa a reţinut în mod corect că majorările, dobânzile şi penalităţile de întârziere „urmează soarta debitului principal, potrivit principiului accesorium sequitur principale, în sensul că anularea datoriei vamale şi T.V.A. aferentă, atrage şi anularea accesoriilor pe care organele vamale le-au calculat pentru întârzierea la plata unui debit ce s-a considerat ulterior că nu era datorat".
Nici susţinerea că hotărârea recurată ar conţine motive străine de natura pricinii, nu este întemeiată. Certificatul de înregistrare nr. IM/38268/1993, emis de Ministerul Sănătăţii, autorizaţia de punere pe piaţă emisă de Agenţia Naţională a Medicamentului, la 18 decembrie 2000 şi licenţele de import nr. 2/1999 şi nr. 170/2000, avizate de Ministerul Sănătăţii, la care face trimitere recurenta Agenţia Naţională a Vămilor, au fost evocate în considerentele sentinţei, în mod justificat, respectivele acte constituind temeiuri pe baza cărora reclamanta a înscris codul tarifar în declaraţiile de import al produsului Ş.N.
Aşa fiind, în raport cu cele anterior prezentate, se constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar recursurile, nefondate, urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, precum şi de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 70 din 10 februarie 2005, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5430/2005. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 5434/2005. Contencios. Anulare acte de control... → |
|---|
