ICCJ. Decizia nr. 5441/2005. Contencios. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5441/2005
Dosar nr. 2599/2005
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2005
Asupra recursurile de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 decembrie 2004, reclamanţii M.G., V.V., L.R.E., M.E.E., N.S., D.L., D.T.T., M.D., G.C., N.I.A., A.I., M.I., S.E.A., S.V., S.L., D.C.M., M.I., L.S., C.M., S.T.O., V.Va., S.M.S., O.O., H.F., O.M., P.M., G.A.G., Z.I.M., Ţ.A., D.G., J.T., P.I., Ş.L. şi A.N. au chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Procurorul general şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând obligarea primului pârât la restituirea sumelor de bani reţinute în mod nelegal pe perioada 1 iulie 2002 - 20 septembrie 2004, la zi, ca urmare a neîndeplinirii cotei procentuale de reducere a impozitului potrivit art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în raport cu clasa acordată prin distincţiile intitulate „Meritul Judiciar", aplicarea coeficientului de inflaţie defalcat pe fiecare lună şi a dobânzii legale prevăzute de Codul de procedură fiscală, până la stingerea definitivă a datoriilor, obligarea ordonatorului principal de credite, Ministerul Finanţelor Publice să includă în bugetul pe anul 2005, sumele necesare plăţii; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că le-au fost conferite distincţiile „Meritul Judiciar", potrivit art. 109 din Legea nr. 92/1992, însă aceste prevederi au fost abrogate prin OG nr. 73/1999, act normativ ce a fost abrogat prin OG nr. 7/2001.
Ulterior, OG nr. 73/1999 a fost respinsă prin Legea nr. 206/2002, repunând în vigoare prevederile art. 109 din Legea nr. 92/1992, potrivit excepţiei prevăzute la art. 63 alin. (3) din Legea nr. 189/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 637/2005, a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, s-a declinat competenţa materială în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, avându-se în vedere dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., litigiul fiind calificat ca fiind de contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1184/2005, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, reţinând că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri în termen, reclamanţii şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea recursurilor s-a arătat, în esenţă, că obiectul acţiunii priveşte în fapt diferenţe ale unor drepturi salariale provenite din reducerea cotei procentuale de impozit în temeiul legii şi competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursurilor în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază că recursurile sunt fondate.
Se constată că reclamanţii pretind prin acţiune plata unor drepturi salariale provenite din necalcularea corectă de către autoritatea administrativă, cu care reclamanţii se află în raport de serviciu, a impozitului pe salariu, în condiţiile în care printr-o lege specială s-a stabilit reducerea acestuia.
Nu se contestă modul de stabilire a drepturilor salariale pentru a fi aplicabile dispoziţiile OUG nr. 177/2002.
Nu sunt aplicabile nici dispoziţiile Legii nr. 29/1990, deoarece nu se contestă un act administrativ sau un refuz nejustificat al pârâtului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Drept urmare, se aplică dreptul comun în materie, respectiv dispoziţiile Codului muncii şi în temeiul art. 2 lit. b) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă.
Pe cale de consecinţă, recursurile vor fi admise, hotărârea atacată va fi casată şi cauza va fi trimisă, spre soluţionare, Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de M.G., V.V., L.R.E., M.E.E., N.S., D.L., D.T.T., M.D., G.C., N.I.A., A.I., M.I., S.E.A., S.V., S.L., D.C.M., M.I., L.S., C.M., S.T.O., V.Va., S.M.S., O.O., H.F., O.M., P.M., G.A.G., Z.I.M., Ţ.A., D.G., J.T., P.I., Ş.L. şi A.N., împotriva sentinţei civile nr. 1184 din 20 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5440/2005. Contencios. Refuz răspuns... | ICCJ. Decizia nr. 5443/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
